Toamna

Lunile-acestea îşi tîrăsc stridenţa
unui război civil nedeclarat.
Bărbaţi, femei, şi provocări, şi glasuri,
în vreme ce-n cetatea-nduşmănită,
pe ţărmul părăsit acum
- nisip şi spumă-adevărată -
se-aşază Toamna-n straie de soldat,
cu gîndul sur şi fapta măsurată:
cotropitoarea Toamnă-acoperă pămîntul.

Chile e treaz ori doarme. Soarele
răsare-ngîndurat prin foi de aur
ce zboară ca pleoapele politice
desprinse de pe cerul răvăşit.

Dacă-nainte n-aveai loc pe străzi,
acum, în schimb, substanţa solitară
a ta şi-a mea şi poate-a-ntregii lumi
cată-a ieşi la tîrguieli şi visuri,
cată dreptunghiul de singurătate
copacul încă verde ce se-ndoaie
Înaintea desfrunzirii şi căderii
gătit în aur şi apoi în zdrenţe.
Mă-ntorc la marea-nvăluită-n cer:
tăcerea între două valuri
primejdios răstimp statorniceşte,
se stinge viaţa, sîngele e molcum,
pîn'ce ţîşneşte liberă mişcarea
şi glasul infinitului răsună.

(Din volumul 2000, 1974)



Traducere de Victor Ivanovici şi Andrei Ionescu oferită de Institutul Cervantes.

Citiţi o evocare a lui Pablo Neruda semnată de Carlos Fuentes în Atelier LiterNet.