Crezi în Dumneleu?

DUMNEZEUL - Păi și de ce ziceți că ați dispărut?
PĂMÂNTENII - Păi ne-am bazat toată societatea pe bani.
DUMNEZEUL - Bani?
PĂMÂNTENII - Sunt așa niște bucăți de hârtie.
DUMNEZEUL - Bucăți de hârtie?
PĂMÂNTENII - Care le făceam din lemn.
DUMNEZEUL - Care le făceați din lemn?
PĂMÂNTENII - Pe care?
DUMNEZEUL - Asta să fie problema. V-ați bazat societatea pe niște bucăți de hârtie?
PĂMÂNTENII - Și de metal, adaugă pământenii sperând că asta va atârna ceva mai greu în balanța judecății lor de apoi.
DUMNEZEUL - Și hârtia o făceați din..
PĂMÂNTENII - Din copaci.
DUMNEZEUL - Asta e ca și cum ai fi în deșert sub singurul copac care îți oferă umbră pe o rază de mii de km, și tu te decizi să-l tai să-ți faci o undiță.
Dumnezeul alocat galaxiilor 19-42 se întoarce spre noi.
DUMNEZEUL - Uite vezi. We - adică eu, might be through with the past - adică cu ei, but the past - adică ei, ain't through with Us - adică cu mine.
Apoi din noi către pământeni.
DUMNEZEUL - Ați greșit ghișeul.
PĂMÂNTENII - Păi nu ești..
DUMNEZEUL - Poftim?
PĂMÂNTENII - Nu sunteți, scuze..
DUMNEZEUL - Eu sunt Dumnezeu. Dumneleu e la capătul culoarului.
PĂMÂNTENII -?
DUMNEZEUL - Exact.
Camera se retrage până descoperim că Dumnezeul Alocat Galaxiilor 19-42 lucrează într-un cubicul. Mai sunt milioane. Exact la fel. Pline de tot felul de creaturi, care încearcă să le explice dumnezeilor alocați planetelor lor, ce n-a mers.