Sârma

Încerc să enumăr în câte feluri se utilizează sârma.
La Auschwitz, am văzut-o întinsă prin garduri
lungi, demonice.
Coffee to go, o aud pe mama, vocea ei prinsă
pe sârmă în rând cu cheile casei.
Ea știe că lucrurile trebuie ținute sub control,
nu-i bine când se împrăștie.
L-am văzut pe tata cosind iarba.
Avea mișcări lente, când și când sorbea
din cafeaua adusă de mama de la mall.
Eram geloasă pe iarbă pentru cât este de independentă.
De când e lumea, refuză să colaboreze cu sârma.
Dar familiile sunt diferite.
Toate au nevoie de sârma.
Merg de-a lungul ei în curțile împrejmuite,
o urmează pe neobservate, au încredere-n ea.
Dar uneori mi se pare că femeile care lucrează la grădină
nici nu observă zarzavaturile.
Ai zice că-ntind sârma din speranță,
De parcă chiar ea ar fi o plantă cățărătoare.
Și nu mazărea.

Sârma îmi ajunge până la piept, subțire
și argintie, gazela prinsă de ea am visat
că se multiplică.
Așa că noaptea întreagă turma sare peste literatura lumii,
împrăștiată asimetric prin odaie.

Ziua, mă-ntreb care-i poziția lui Dumnezeu față de sârmă.
O folosește oare și El
când ține în mâna-I mecanică
o comunitate sau un peisaj dezacordat

(traducere în românește de Ioana Ieronim, după versiunea engleză de Tomislav Kuzmanović)

(în perioada 1 iulie 2022 - 30 septembrie 2022, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)