Frunzele ne numesc ceilalţi

Să ne îndrăgostim terapeutic,
să ne îndrăgostim împotriva iertării
şi să facem schimb de subconştienturi
asmuţind mila tîrzie
asupra căzutei copilării

ce laşitate a imperfecţiunii morţilor noastre imaginare
sunt îmbrăţişările noastre lacome
niciodată mai împuţinaţi decît fluturele
care nu risipeşte o viaţă,
întotdeauna mai bătrîni din cauza uitării,
curînd eterni

străinii, bolnavii,
cei ce aleargă după spaimă

tremurînd pentru noi în toamnă
frunzele ne numesc ceilalţi.