02.06.2006
IUBIREA, obsesie rafinată,
Sentiment cu candoare de curvă,
În dozaj dependent de un oarecare ales.
E ca jocul de cărţi:
Fiecare doseşte ceva
În spatele privirilor mute,
Pe rând, şi victimă, şi tiran,
În lupta pentru supremaţie
A propriilor noastre obsesii;
Să-ţi iubeşti cu duşmănie iubitul,
Încercând să-i afli atuul
Ca nu cumva să fii tu aceea
De astă dată învinsă;
Se dă o luptă şi fiecare pierde ceva.
- Dar totuşi ce dulce e viciul iubirii!!!


**

Cu o graţie obosită,
Într-o concepţie nelegitimă de sentimente,
Mi-am numărat fragmentele căderii,
Mi-am graţiat insultele
Unor orbiri în jalnice emoţii,
Mi-am răsfoit clipele în care m-am ascuns
În umbra unui sărut,
Mi-am amintit gestul întârziat
Şi-am alergat după clipele rătăcite;
Am simţit dorinţa lacomă a unei atingeri,
Mi-am pălmuit tristeţea suspinată
Şi-am împrumutat masca ta.

0 comentarii

Publicitate

Sus