Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Poezie  Sageata  Poezia săptămânii

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Ceremonia botezului


Birgitta Trotzig

09.06.2006
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
În centru - "absenţa vorbirii",
o stare primitivă barbară, nemişcată, fără simţire ca atunci când într-un vis lupţi pentru a înainta, a te ridica, a bate un record - neeliberatul ţipăt există în toate părţile corpului ca o săgeată otrăvită înfiptă în beregată, nu poţi ieşi, nu te poţi ridica

Şi ce se întâmplă cu limbajul. Şi cum acesta poate pătrunde într-un anotimp despre care nu se pot spune multe, nu, absolut nimic, o împărăţie a morţii, un timp de moarte, acum încep să intre de asemenea cuvintele, unele după altele, în marea schimbare, în timpul metamorfozei, pierzându-şi înţelesul, înghiţituri moarte, sunete goale căutându-şi chipurile - unde sunt chipurile, unde sunt copacii şi animalele, cum pătrunde limbajul înăuntru în vorbire?

Uneori e ca şi cum toată omenirea, în război, în pace, ar fi numai o masă musculară ieşită din minţi, convulsivă, o sinteză
presată pentru a scoate din sine vorbirea, nicidecum un vis despre ceva frumos strălucit elaborat, nici măcar un cuvânt, nici măcar cel mai simplu cuvânt de bază, nu, ci numai un sunet, prezenţa unui semn al vocii, un singur sunet pentru legătură

Sclipirea, totul e acelaşi, totul cade despărţindu-se, totul e nemişcat, luceşte şi curge, o masă de licăriri. Luciri, tremurături, scindându-se fără viaţă, totul asemănător, rânduri de case, piste de automobile, maşini, o masă larvară târându-se sclipind, o masă de licăriri, o bucată de sclipiri. Lucirea e cea mai rea. Nu mai este nici un timp, veşnic acelaşi lucru într-un timp inform, de neschimbat şi definitiv răspândit şi scindat, făcând vârtejuri stând totuşi pe loc - totul are un singur ton şi un înţeles, nu mai ştii cine eşti, eşti nimeni şi nu mai există nici un timp, timpul se descompune în particule de o mişcătoare lipsă de timp, nu mai e timp, există numai lumina dansând, moarte dansând

Imagine luminată şi imagine întunecată. Din imaginea
luminată se ridică în sus exterminatorul.
Iar imaginea întunecată?


(Poem publicat în volumul-antologie Noi corespondenţe lirice - poezie contemporană română şi suedeză apărut la Editura Fundaţiei Culturale Române, 2002, selecţie, traducere şi prezentare de Dan Shafran.)
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer