Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Poezie  Sageata  Poezia săptămânii

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Panseuri involuntare IV (Talent / De ce bărbaţii nu poartă fustă)


Sorin Stoica

19.05.2006
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Talent

Talentul e un cusur cu care se nasc unii oameni
Talentul e să învăţăm să ajungem oameni când om fi mari
Talentul e când eşti şmecher şi te ţine cureaua
Talentul e ceva care zboară deasupra proştilor
Şi apoi intră în noi
Şi ne ducem pe o scenă să ţipăm de nebuni
Sau, ce s-o mai lungim?
Talentul înseamnă să ai pile în armată.

De ce bărbaţii nu poartă fustă

Bărbaţii nu poartă fustă
Pentru că sunt de genul masculin
Aşa că lor nici legea nu le prea permite
Şi au mai purtat unii, mai demult,
Dar au văzut cum arată
După aia, dacă o femeie e tunsă, noi imediat o recunoaştem
După fustă
Iar dacă bărbaţii ar purta fustă, nu ar mai putea juca fotbal
Nici măcar rugby
Şi, de ce să n-o spunem?
Ăla care a inventat fustele le-a dedicat fetelor.




Călin Torsan, Cosmin Manolache, Sorin Stoica, Roxana Moroşanu şi Ciprian Voicilă
Cartea cu euri
Editura Curtea Veche, 2005


prefaţă de Aurora Liiceanu



****

Cum s-a ajuns la poeziile astea?


Motto: "Să cretinizăm limbajul"


(Gellu Naum)


Mai întâi mi-a căzut sub ochi un motto de pe Zmeura de câmpie a lui Mircea Nedelciu. "Război înseamnă să mergi la război, să vii de la război şi după aia să visezi război". O fetiţă de 6-7 ani avusese norocul să fie auzită de pictorul Dorel Zaica. Atunci mi-a venit pofta de a-l cunoaşte pe omul ăsta, care încă ştie să se mire şi să caşte gura la chestiile fabuloase pe care le spun copiii.

Apoi a fost o carte: Experimentul Zaica, semnată de Irina Nicolau, Daniela Alexandrescu şi Ciprian Voicilă. După aceea, un interviu al meu cu profesorul Zaica, din care aflam că de vreo 35 de ani face acest experiment de creativitate pe care, apoi, vreun an de zile am încercat să-l preiau şi eu. Şi din răspunsurile culese au ieşit aceste poezii.

Se spune că scrisul e o activitate solitară. Presupune izolare sau chiar o anume deprivare senzorială. În colectiv se fac alte chestii, se sapă şanţuri, se joacă fotbal. Poezia e cu totul altceva. Dacă aşa se spune, nu înseamnă că e şi adevărat.

Poeziile astea au ieşit din punerea în comun a minţilor. O colaborare. Subsemnatul a conceput câteva întrebări, profesorii de la şcolile pe care le-am contactat i-au luat la întrebări pe copii şi aceştia au dat, în unele cazuri, răspunsuri năucitoare. Răspunsuri din care am încercat apoi să creez o limbă comună. A ieşit o poezie deloc puerilă, care conţine chiar un fel de înţelepciune involuntară. Pentru că în majoritatea cazurilor copiii nu îşi dau seama că au har. Habar n-au că lucrurile debitate de ei au valoare. De fapt, nici unul dintre participanţii la experimentul de faţă nu se poate considera autor al acestor versuri.

Dar câţiva dintre copiii care au dat răspunsuri deştepte tot merită numiţi: Andreea Mărgărit (cl. a IV-a, Băneşti), Alexandru Crăciun (cl. a IV-a, Câmpina), Raluca Bălăşescu (cl. a V-a, Câmpina), Andreea Bârlează (cl. a V-a, Măgureni).

(Sorin Stoica)

Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer