Mângâierile memoriei

Ciudat:
n-am plătit niciodată o femeie.
Dragostea
câtă a fost
unele fete au împărţit-o cu mine
poate din curiozitate
altele de probă
ori pentru invizibilitate
câteva din anticomunism
multe din tandreţe
din balcanism
dintr-o scurgere de frumuseţe
din prea multă lectură
din interes
dar şi din autocenzură
dintr-un mare exces
de graţie
din lipsa raţiunii
din vreo frustraţie
şi-n aşteptarea minunii.

De plăcere
din bunătate
dintr-o altă părere
dintr-un plus de clandestinitate.

Din mitomanie
în joacă
dintr-un început de antropofagie
din plictiseală
din infantilism
din aiureală
din răzbunare
dar şi din pasiune
şi din visare
ori ca ascuţită remuşcare.

De dragul numai al meu
din delincvenţă juvenilă
ca panaceu
la atâta lumină fosilă
ca justă continuare
la câte o interminabilă filosofare
din adâncă beţie
din ecumenism
din nimfomanie
agravată de fourierism
din sfântă prostie.

De dragul noutăţii
al insolitului
şi-al împrăştierii dreptăţii.

În treacăt
dar şi-n pelerinaj
din ateism
ca formă de camuflaj
dar şi din conformism
din clitoridianism.

Ca paradox
şi simulacru de sacrificiu
ca amurg prelung al unui viciu.

Ca mostră de libertinaj
şi ţipăt de eliberare
în loc de psihoterapie
şi în compensare.

Din necesitate
din sălbăticie
din neclaritate
ca foc de artificii
dintr-o clipire de pubertate
pentru inavuabile delicii.

Din duioşie
din fidelitate
din fel de fel de complexe
bune de ascuns
dintr-un reflex şi alte reflexe
apoi din muzicalitate
din uitare de sine
din naivitate
de groaza sfinţeniei
din zvâcniri de-ale tâmpeniei
în grabă
din lirism
ca aflare în treabă
din maoism
dintr-o vieţuire mult prea febrilă
iar vreo două dintre ele
de-a căror frică mă trezesc scriind
din milă.