Caua și politicaua

Jivină fantastică caua / e rudă cu bau-baua / și politicaua: / sperie copiii: ai! / fac pipi în pat: vai! / Și vrabia-i pui, / dar dracul știe de când îi, / zice o zicală / națională / Și Gigi Becali se dă măreț, / că-i baci până la adânci bătrâneți, / dar el e un bădăran isteț, / că-i prostan / ca și mai an / Așa a fost, așa a rămas, băieți. / Dar eu vorbesc la pereți. / Și promite, promite, / dar el, zău, minte și minte. / Așa și pe Iliescu îl făceau democrat, / dar el era un comunist retrograd / ca o rublă ștearsă, / o imensă farsă. / Rânjea fasolea / Împăciuitorist colea / cu Voican alăturea. / Un ticălos sadea. / Iar alegătorii erau o turmă / îl urmau din urmă, / vai, ca niște oi la stână, / ba ca măgarii la târlă. / Ne-a lăsat pe toți / simpatrioți / c-o bandă de hoți. / Politruci și politrucași, / mânca-ți-aș!

Ieșeanul nu pot să zic că e mai cult. / Nici peisajele nu s-au schimbat prea mult. / Da, ce-i drept, nu era poluarea. / Nici vile hâde pe ponoare. Același cer de culoarea toporașului, / aceleași slumsuri la marginea orașului, / aceleași ape din fundul pământului, / ale Câcainei, ale Bahluiului / ca la Jules Verne, / călătoresc etern / (dar, zic unii, să nu bei de la robinet / dacă ești băiat deștept). / Dar sunt și mașini bengoase, / borțoase / cu bujii forțoase / Renault Megane / de-alea americane. / Cu noi îmbogățiți și curve buzoase, / răsfrânte, groase / bașca țâțoase / și curmănoase, / ducându-le la Viena, / la Stambul și Pasadena, / după blugi licență, / blugi albi, negri sau în dungi. / Altele hlizindu-se ca toantele, / ștoarfele / în cabina de cars Mafia, / cu cântare de Bug Mafia. / și popolară d-acia. Și boși cu afaceri ilicite / și amănțele intens boite / căci cine n-are amănțică / sau e prost de pică, / sau îi e frică, spun ei la o adică.

Sau amantele / ca psihopatele, / momind, păcălind, prostind, trișând / la pat ademenind / Și boși țanțoși / gagii borțoși, / lichidând adversarii, / ca să fie ei mai marii / și alți moftangii, pomanagii / uliu! frate moro / al meu deshalo / praleo / caftește-l, mo, / să mor io! / bahtalo! socheres praleo! / Cu hituri țigănești și ungurești / că-n toată lumea nu găsești / numa-n București / și la Florinel / din Albești. / Sau la Reghe și Prodanca / nu vă uitați că rimează cu "golanca". / E drept, una mai stilată / la "Prețul succesului" / pentru prostul prostului. / Reality Show, / fie cât de bou. / Căci Reality Show mania / scufundă România / în prost gust și mizerie / nu le cureți nici c-o perie.

La Iași politica e paranghelie, / iar politicianul / rimează cu golanul. Cu politicieni inculpați / în hoții frați: / cu Vosganian / de mai an, / cu Adăscăliței, Adomniței sau Agrigoroaei, / cu Florin Constantinescu, / cu Grigore Crăciunescu / și alți escu, / cu Gheorghe Nichita / cel cu amanta, / cu Rățoi pășcăneanul, / cu Anghel Stanciu giurgiuveanul. / Tot felul de crocodili, aligatori sau caimani / gata să păcălească mulțimi de prostani. / Iar Șoșoacă / ne trage în barcă, / fiind cea mai hâtră politiciană de pe Bahlui / - f...-i, / cu alegători haihui / ca să nu zic șui, / cu ie cu canaf, / cu probleme la ANAF, / cu discurs pentru mulțime / adică prostime, / cu țățisme / și alte mahalagisme.

Iar Chirica / e o coană Chirița / masculină, căruia nu-i mor niciodată lingușitorii, măgulitorii și tot soiul de periuțe: Chirrrița! / A, și manglitorii! / Ți-e și rușine să-l pomenești pe Simirad pe lângă Chirica, e ca și cum ai compara Dulapul cu Mopul.

Primărelul Chirica / e-o gâză prea mică / nu face nimică, / la o adică. / Cu toate astea nu pică. / Are, dosare, la DNA, frățioare, / cine-i ca el mare / (sulă pe basculă, mare rapandulă / cu conturi în bangă și case, rămâi mangă). C-o are mare, c-o are mică, / vorbeam de chirică, / drăculea fără frică / cu toate astea nu pică, / căci corupția te oftică / în țara lui Mitică / deci și-n Copoul lui Mihai / De strigă ieșenii: vai! (Să spun aici ceva, Simirade, / și de dumneata. / Ieșenii îți mulțumesc, / frate, / acuma în moarte / c-ai fost primar și jumătate / la fizic și în toate. / Așa că Iașul nu te-a uita / câte zile a avea. / Că în vremuri destrăbălate / te-ai descurcat, frate).

Încolo ce să zic: Putin o aburește / Iohannis o beștelește / Orban o năucește / așa, pe ungurește / (hm, neprietenește și bozgorește). Seceta e coană mare / se-ntinde din hotare în hotare, / a plouat acum / dar recolta-i fum. / Gazul lui Putin / nu-i puțin. / Are căutare / și e gagiul pe cal mare / oricât îl bârfește presa din Occident / și oricât îi țar impenitent, / că-i Molie Palidă, / că-i Piele Netedă, că-i Maestru Păpușar / porecle în zadar, / fiindcă-nvie iar și iar / imperiul lui de țar / din Kremlin în Zanzibar. / Dracul din Kremlin / n-aduce decât suspin. / Și ce știe americanul / ce-i șofranul! / Tace ca porcul / în popușoi unde îi e locul. / Iar românul la fel tace / (și mai puțin face), căci știe bine: nu contează ce știi, contează pe cine știi.

Ia oxitocină / - hormonul fericirii / să-l iei la cină. / Căci așa-i, oameni buni, cum vă spuneam: bețivu-i bețiv, curva-i curvă și politicianul politician - n-avem ce le face! Iar ex-amanta Regelui Salamurilor Ieftine e tot o curvă. Să nu semănăm vânturi și să culegem furtună, cum zice un cultivator de fasole.