M-am strecurat și eu ca atâția alții
printre ochiurile unei putrede țesături
prin gaura dintre veacuri în miros de sarmale
și am alunecat din scenariu
și m-am înălțat la viața a doua
nu mi-a pus nimeni insignă pe aripi
pentru că nici n-am dorit-o
nu mi-am atârnat de gât casă și masă
de la binefăcători sau partide
așa că pot crede ce cred pot fâlfâi cârjele
am dreptul să-mi dau duhul seară de seară
cu ochii la păianjenii de pe steagul făcut ferfeniță
de lumina trufașă a unei noi revoluții
Sfinte, judecătorul acesta nu m-a văzut niciodată
dar mă condamnă să cred c-o pot lua de la capăt.
(în perioada 1 octombrie 2022 - 31 decembrie 2022, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)