Imitații ale imortalității

Fac prea multe poze, de aceea-i telefonul mereu plin.
Trăiește clipa, îmi spun.
Acum nu mai e cum era.

/
Marea tragedie este că venim și plecăm în momente diferite, împleticiți prin viață.
Suntem atât de rar aici, făcuți să ne mișcăm pe întinderea lumii.

/
Telefonul meu. Telefonul meu. Îmi place de parc-ar fi viu.
Îi mângâi fața, mi-l lipesc de piele, cald.
Îmi dezvelesc sufletul, privesc în ochiul lui larg deschis.
El ascultă și învață să fie ca mine.

/
Ce anume e Cloud, unde se află?
Dacă mă conserv acolo, mă mai pot întoarce?
Asta e - moartea morții?
Încă n-am decis.

/
Când mi-am pierdut telefonul, am crezut că mor.
Apoi te-am pierdut pe tine.
Acum e atât de ușor să te pierzi în nostalgie.
Ce-mi stă pe suflet?
Dorința să te readuc de departe...
Dar sunt captivă, închisă în avatar.

/
Corpul meu. Corpul îmi pleacă pentru totdeauna.
Macrofagele mele îmbrățișează primejdia.
Nemăsurat exodul celular.
Matricea eliminării, zona mea rea.

/
Ce s-a dus e dus.
dus este.

/
Și iar am sentimentul acela ciudat.
Disperarea de a salva și a fi salvată.
Ești pregătită de pierderea datelor?
Mai bine mergi înainte crezând.

(în perioada 1 octombrie 2022 - 31 decembrie 2022, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)