Germania - Suedia 2-0
Argentina - Mexic 2-1 (după prelungiri)
Primele emoţii adevărate mi-au venit de la Leipzig, de pe stadionul cel mai frumos al Cupei Mondiale. Unde vreo 10 000 de nemţi proşti ca noaptea au ţinut cu mexicanii, doar ca să aibă echipa Germaniei un adversar mai slab în sferturi. Argentinieni vreo 15 mii, tot cam atîţia azteci. Şi pe teren o poveste cruntă şi crudă cît să-mi rod toate unghiile şi să fumez ca turcii. Rafa Marquez, căpitanul destoinic al mexicanilor, a făcut 1-0 repede şi pe nepusă masă. Zău că m-am speriat, pentru că verzii erau peste tot, venind grămadă peste ai mei, sufocîndu-i şi făcîndu-i să sufere. Noroc că Borghetti a pus aiurea capul şi a catapultat mingea sub propria transversală, repede, suficient de repede cît să nu intrăm în panică. Nici eu, nici argentinienii mei din teren, nici Diego, la oficială. Ricardo La Volpe a fost al treilea portar al Argentinei, în 1978, la primul titlu. Acum e antrenorul Mexicului. Cravatele sale cu dragoni şi părul vîlvoi nu sînt pe placul presei de la Ciudad de Mexico. Plus selecţia, de care nu sînt mulţumiţi conaţionalii ginerelui său. Nici compatrioţii de la Buenos Aires nu l-ar ierta însă pentru o eliminare a echipei lui Riquelme. La Volpe a desenat însă aproape perfect traseele verzilor şi l-a blocat enervant tocmai pe Roman, punîndu-i pe ai săi să alerge mult şi să respire repede. Pekermann l-a ţinut pe Messi pe bancă din nou, şi abia cînd a intrat Lionel s-a înseninat. Plus că Maxi Rodriguez joacă senzaţional de la început, golul victoriei fiind operă de artă. Am suferit crunt şi mă gîndesc că suferinţa trebuie răzbunată contra nemţilor.
Care nemţi au început să mă sperie deja, după ce conduceau Suedia cu 2-0 în minutul 12 şi după două atacuri. Podolski i-a căsăpit pe scandinavi cu un sînge rece înfricoşător. Au mai fost şi cele 27 de şuturi pe care nemţii le-au tras spre poarta lui Isaksson, într-o risipă de faze de poartă care, superstiţios, sper să se fi terminat aici, astfel încît să nu mai fie niciuna cu Argentina. Aştept aşadar un sfert de finală care să elimine o echipă teutonă atipică pentru istoria ei fotbalistică.