Italia - Australia 1-0
Ucraina - Elveţia 0-0, 3-0 după lovituri de departajare
Legenda Italiei miloagă şi plină de noroc merge mai departe umflîndu-se cu prostia lui Medina Cantalejo, un arbitru spaniol dincolo de orice cuvinte care să povestească tîmpenia. Mondialul devine trist şi lipsit de personalitate, închinat nu se ştie cui, numai fotbalului nu. Aristocraţia balonului rotund e intactă şi protejată conştiincios de oameni care fie sînt mişei de ultimă speţă, fie incompetenţi înduioşători. A fost cea mai urîtă zi a turneului final, cu două meciuri ciudate şi doi arbitrii aberanţi.
Italia merge în sferturi dintr-un penalty inventat de Cantalejo în ultimul minut de prelungire, un glonte tras pe la spate în ceafa harnicei şi cinstitei naţionale australiene. Fotbalul devine o chestie anacronică în tradiţionalismul său care impune valori de nezdruncinat, dar îndoielnice. Mi-e clar că un singur arbitru nu mai face faţă, e sigur că doi ar produce circul cel mai hidos posibil. Cu toate biletele vîndute însă, lui Blatter nu-i pasă de nimic. E pe profit!
Italia joacă economicos şi la ciupeală de cînd s-a inventat mingea, la fel a făcut şi contra cangurilor. Posesie ca să respire defensiva, speculaţie maximă, cerşeală şi cîte un furt. Nu zic că Materazzi a fost eliminat corect, nici vorbă, a fost altă greşeală incalificabilă, dar compensarea ei cu un penalty inexistent e furt calificat. Mi-e al naibii de ciudă că Guus Hiddink n-a avut mai mult curaj, să sufoce careul macaronarilor. A contat lipsa de încredere şi valoarea seacă, individuală, a jucătorilor. Mai educată fotbalistic, Italia nu e deloc şi mai educată în general. Sînt lucruri care se pot schimba, asta nu!
Mi-e teamă că Germania va cîştiga acest Mondial, purtată pe umeri de arbitri corupţi şi hoţi. Cumva realizez că întreg efortul de organizare aproape fără cusur trebuie răsplătit. Argentina mea e în bătaia puştii şi nu mă întreb decît în ce mod vor opri Brazilia. Ce mai păcăleală de Mondial!
O dovedeşte şi Elveţia - Ucraina, meciul cel mai anost de pînă acum, fără goluri, fără faze, fără nerv şi fără emoţie. O anihilare reciprocă a lipsei de orizont, o lungă şi plicticoasă luptă surdă în zona nimănui, o moară stricată care a continuat să macine nervi şi speranţe. Aberaţia e că Ucraina s-a calificat în sferturi deşi arată ca cea mai slabă echipă a întrecerii. N-are nici curaj, nici idei, nici noroc. Merge mai departe doar pentru că se pricepe de minune să încurce jocul şi din asta se trezeşte la sfîrşit că e pe plus. O mai mare mincinoasă de echipă n-am văzut în viaţa mea. Nici Italia nu e în stare să vîndă asemenea gogoşi fotbalistice. Mai am doar credinţa că fotbalul nu va lăsa pe nimeni să-l mintă şi să-l fure definitiv.