Fotbal pentru oameni

Brazilia – Ghana 3-0
Franţa – Spania 3-1
Brazilia - Ghana 3-0
Franţa - Spania 3-1

Căldura curge peste Bucureşti topind nervii şi plictisindu-mă cumplit. La miezul nopţii Cornel Dinu mă sună scurt să vorbim despre Franţa - Spania, ciudatul meci care ne-a făcut ţăndări toate teoriile cu iberici favoriţi. Zidane şi-a prelungit cariera cu cel puţin încă un meci, şi ce meci, contra Braziliei, pe care a cotonogit-o o dată în 1998. Am fost la TVR înainte de Ghana - Brazilia, apoi după, adică înainte de Spania - Franţa. Ţineam exact cît Dinu cu trupa lui Aragones, pe care o lăudam amîndoi aproape deşănţat, pentru rapiditate, mobilitate, tinereţe şi inovaţie. Am zis, totuşi, că Thuram e excelent în centrul defensivei franceze, iar problema acestei echipe e să marcheze, că de primit primeşte oricum foarte greu gol. Spania, am mai scris-o, are o lipsă crasă de spirit şi tradiţie de campioană a lumii. De aia a şi luat bătaie, pînă la urmă. Un amestec ciudat de prostie, neşansă şi lipsă de experienţă a făcut diferenţa în defavoarea spaniolilor. Aragones a greşit tactic şi el, iar Henry mi-a devenit nesuferit pentru totdeauna. Practic golul de 2-1 s-a marcat după o ruşinoasă simulare a atacantului din reclama cu gold, o minciună grosolană într-un duel corect cu Puyol. Care Puyol a jucat din nefericire prost de tot la off-side, prilejuind golul de 1-1 după o ieşire tîrzie din dispozitiv.

Noaptea mi s-a terminat urmărindu-l blocat pe Basarab Panduru, un fost fotbalist care se chinuie să fie antrenor, explicînd cu spume la gură cum Brazilia nu merită să cîştige nimic, doar pentru că jucătorii săi umblă prin baruri şi pentru că le plac femeile. Cu fiecare aberaţie pe care o spunea, m-am bucurat că s-au desfiinţat lagărele de gazare, altfel acolo i-ar fi trimis Panduru pe fotbaliştii brazilieni sau englezi, ultimii vinovaţi că sînt îndrăgostiţi de pub-uri. La sfîrşit, urlînd că el vrea într-o echipă de fotbal 11 alergători, că e important "să alerge continuu fotbalistul", Panduru m-a convins să-i transmit de aici că ar putea să încerce să se apuce de antrenat atleţi. Sau schiori de fond. Tot una e.

Cît despre brazilienii, meciul cu Ghana a confirmat două adevăruri fotbalistice inatacabile: 1) un brazilian scăpat singur cu portarul nu ratează niciodată; 2) africanii n-au nici un fel de educaţie a coordonării calităţilor fizice excepţionale cu decizii juste. Aşa se face că Ronaldo a devenit cel mai bun marcator din istoria Cupei, cu 15 goluri, iar ghanezii au avut de vreo trei ori mai multe ocazii ca brazilienii, dar n-au dat nici un gol.

Cornel Dinu a trebuit să-i povestească lui Panduru, în direct, cum s-au trezit naţionala României la Glasgow, în pauza unui amical cu Scoţia, cu două navete de bere în vestiar. Şi a aflat că erau două şi în cel al gazdelor, care le-au consumat imediat. Uneori, fotbalul e mai mult decît un joc de roboţei pe care cîte o tentativă de antrenor se visează că-i stăpîneşte.