Florin Dumitrescu: Mi-ar plăcea să fiu un vulgarizator, unul bun

Eugen Istodor: Cînd s-a născut Eminescu? Cînd a murit?
Florin Dumitrescu: Cică din 1850 încoace trăieşte veşnic. Ca dovadă că nu există şedinţă de spiritism serioasă care să nu-l cheme...

E.I.: Ce poezie îţi place din Eminescu?
F.D.: Somnoroase păsărele a învăţat-o fii-miu la grădiniţă şi într-adevăr îl calmează... Dincolo de glumă, accentul exagerat pus pe "Marile Poeme Filozofice" e tot un simptom al complexului naţional: prea vrem să facem din Eminescu un Schopenhauer al românilor. Există multă înţelepciune, multă informaţie subtilă în idile; în opera de inspiraţie folclorică; în poeziile "cu natură". Să vezi acum, că ne constrînge Europa la ecologism, dacă nu ne-om revendica de la Eminescu şi pe latura asta, "naturistă"...

E.I.: Ce părere ai că a avut sifilis?
F.D.: Cic-ar fi fost sifilis congenital. Deci dobîndit odată cu geniul. Dacă ar fi fost sănătos, ar fi fost poate un ins obişnuit...

E.I.: Că a fost un cerşetor şi un fomist pe la uşa lui Maiorescu?
F.D.: Un pretext prea nobil pentru cerşetorii de la uşile mahărilor de azi.

E.I.: Ce părere ai că i-a tras-o lui Mite?
F.D.: Das ist sehr gut, Micky. Între Veronica şi Mite, eu ţin cu a doua. Toţi marii poeţi oscilează între două mari iubiri: uite Baudelaire, care trecea de la blondă la mulatră; uite Păunescu, cum a trecut de la oltean la olteniţean...

E.I.: De ce scoţi Luceafărul "la produs"?
F.D.: Pune-l pe Eminescu la produs e prima ediţie a unui concurs online. Se numeşte Cîştigă cu Scornelius, e pe LiterNet şi îi îndeamnă pe oameni să emită idei, ca să cîştige cărţi. La început i-am pus să spună ce produs ar putea românii eticheta cu Eminescu, aşa cum austriecii îl pun pe Mozart pe bomboane. A ieşit o imagine statistică a lui Eminescu azi, în ochii utilizatorilor de net, majoritatea foarte tineri. Interesant pentru sociologii literaturii; şi o pacoste pentru vestalele Panteonului naţional.

E.I.: E bătaie de joc de Eminescu.
F.D.: Mi-ar plăcea să fiu un vulgarizator, unul bun; să întreprind o cîtime din ce au reuşit redactorii Vulgatelor, ai Enciclopediilor... Acel tip de vulgarizatori care izbutesc să ne ridice din stadiul de vulg.

E.I.: Tu cum l-ai pune la produs?
F.D.: De cîte ori mi se cere brandnaming pentru vreun produs românesc - de la salam la vopsea lavabilă - propun să-i zică Eminescu. Nimeni din agenţie nu mă ia-n serios. E drept, aşa o reificare ar risca să rănească sensibilităţi. Sîntem obişnuiţi cu maniheismul ăsta: ori sublim, ori josnic. E acea "atitudine dispreţuitoare faţă de stomac" pe care Ilf şi Petrov o diagnosticau sovietismului. Doar burtăverzimea occidentală n-are probleme să comercializeze mulinete Shakespeare, ulei de măsline Dante, jocuri video Hugo...

E.I.: Ce părere ai despre Eminescul manualelor lui Hărdău şi Paloma?
F.D.: Învăţămîntul îi conţine pe mulţi dintre vulgarizatorii de celălalt fel: cei care ne toarnă ştiinţa-n cap cu pîlnia. Cei care au făcut din Eminescu un totem şi un tabu. O mumie pe soclu.

(Interviu preluat din Academia Caţavencu, iulie 2006)