Globish - comunicarea (II)

Nu din cine ştie ce manie manieristă, astăzi aş dori să pun următoarea întrebare: nu cumva PUNCTUL din toate denumirile de adrese de internet, care desparte denumirea acestora de domeniul de referinţă (PUNCT.com, PUNCT.net, PUNCT.org, pentru noi, aici, PUNCT.ro etc.), deşi invizibil, dat fiind că nu este un cuvînt, ci un simplu semn de punctuaţie, ar putea fi citit ca un punct de ruptură, de întrerupere, ca o treaptă istorică, prag între epoci discret marcat? Ce semnificaţie plină ar putea avea punctul obligatoriu - adevărată particulă de nobleţe - din sînul, din inima structurii tuturor denumirilor locaţiilor virtuale de pe net? Nu cumva un sfîrşit al culturii, sfîrşitul unei anumite culturi, al unui anumit mod de a înţelege cultura? Şi, mergînd mai departe şi inversînd argumentul, nu cumva acest punct este o punte de trecere, de "traducere" a limbii culturii în limbaj net?

Mulţi analişti şi critici contemporani atrag atenţia că viteza şi omniprezenţa mediului virtual în viaţa contemporană, deşi ne facilitează comunicarea "în timp real" şi uneori chiar "mai iute ca gîndul" (comunicăm mai repede decît putem concepe, "cortexul" mondial al reţelelor de comunicare este mai rapid, mai "inteligent" decît noi), ne obligă tocmai de aceea la o comunicare simplificată, sumară şi, încet-încet, prin extensie, şi la o existenţă simplificată, "bazică", sumară: un alfabet de cîteva cuvinte şi de formule standard exprimînd o existenţă redusă şi ea la cîteva şabloane, la cîteva "pattern"-uri de bază, la un adevărat alfabet al supravieţuirii hipermoderne. Un bagaj uşor de expresii, pentru că tot sîntem permanent în mişcare, tot timpul pe drum, în flux.

Cultura de net, în general, a dezvoltat un adevărat limbaj în limbaj, o sublimbă în limbă: simplificînd şi sărăcind limba, reducînd-o, în toate sensurile acestui cuvînt, la o sub-limbă. Media în general şi net-comunicarea în special au imprimat limbilor o regresie către limbaj, dezvoltînd intensiv limbaje proprii. Mediul îşi creează limbajul.

Iar limba care a avut şi are cel mai mult de suferit de pe urma acestei accelerări comunicaţionale este, desigur - deşi poate părea paradoxal -, engleza, mijlocul contemporan universal de comunicare.

Engleza este, între altele, şi limba netului. O limbă intens "tehnologizată", transformată anume pentru a putea fi folosită cît mai simplu, şi simplificînd prin retroacţie înseşi "conţinuturile" de existenţă exprimabile, comunicabile. Dar engleza de net, spun analiştii, are puţine de-a face cu engleza propriu-zisă: cu cît este mai folosită şi îmbrăţişată de tot mai mulţi locuitori ai planetei, engleza se restrînge, sărăceşte, se standardizează, devine altceva, deşi îşi spune la fel, decît engleza propriu-zisă.

Acestei engleze globalizate şi simplificate, "tehnologice", instrumentalizate, reduse la condiţia de "cutie cu scule", de toolbox minimal de bază, promovate de fiecare dintre noi în special atunci cînd comunicăm pe net, i s-a găsit, mai în glumă, mai în serios, şi un nume: Globish.

Ce este, aşadar, Globish?

Autorul acestei denumiri este francezul Jean-Paul Nerrière. "Concepul" ironic de Globish a fost formulat şi descris într-o carte scrisă de mai sus numitul apărută în aprilie 2004, intitulată hibrid Don't speak English, parlez globish, şi care s-a bucurat de un foarte mare succes, provocînd o avalanşă de mesaje şi de comentarii pe net.

"Pentru a putea comunica oriunde în lume, este de preferat să ne mulţumim cu o unealtă simplă, dar cu atît mai eficace: globish", scrie Jean-Paul Nerrière. Globish este, conform acestuia, "o formă autentică, corectă, dar simplificată, de angloricană, limitată la un număr de doar 1500 de cuvinte deja cunoscute, avînd o sintaxă elementară şi completată cu multe procedee practice de formulare pentru a se asigura transmiterea corectă a mesajului, atît scris cît şi oral",

Globish este, aşadar, în primul rînd limba netului, a comunicării prin internet, dar, aşa cum putem observa, şi a comunicării directe între oameni. Căci tehnologia netului nu rămîne doar ceea ce pare a fi, rezumîndu-se şi reducîndu-se la utilizarea computerului personal sau la compunerea de SMS-uri. Chiar şi atunci cînd nu folosim explicit PC-ul sau telefonul mobil, chiar şi atunci cînd nu ne scriem prin internet sau via satelit, chiar şi atunci cînd ne aflăm faţă în faţă, împreună cu semeni de-ai noştri, cu adevărat în direct, adică ne-mediaţi tehnologic, noi ne comportăm la fel, adică reductiv, bazic, stereotip: mediul virtual de comunicare, cu viteza lui absorbantă, şi-a imprimat pecetea asupra stilului de viaţă contemporan şi a modului nostru de a interacţiona cu alţii şi inclusiv cu noi înşine. Trăim tot mai reductiv tehnologic, mai instrumentalizat. Trăim şi ne comportăm net chiar şi atunci cînd nu folosim explicit, literal, netul.

Globish este limba generală şi uniformă, "filosofia" acestui mod planetar de viaţă. Globish este forma dominantă de "English light", şi prezintă marele dar de a transforma, după cum spune, serios-ironic, "naşul" său, cel care i-a dat nume, limitarea într-un atu. Practicată de către toţi, astăzi, în mod inconştient, Globish trebuie, totuşi, învăţată, ca orice limbă (chiar dacă nu mai este cu adevărat o limbă), dacă vrem să ne ameliorăm performanţele comunicaţionale şi, deci, profesionale şi existenţiale. Dacă vrem să atingem - şi cine nu vrea? - fericirea tangibilă, "realizarea de sine" aşa cum, tipic "globish", sîntem învăţaţi, azi, că avem datoria şi posibilitatea de a face.

Împreună cu alţi doi cercetători (doi profesori canadieni de engleză, pe numele lor Jacques Bourgeon şi Philippe Dufresne), Jean-Paul Nerrière şi-a continuat demersul ironic din prima sa carte, Don't speak English, parlez globish, sub forma unui manual practic de învăţare intensivă a noii limbi, practicate inconştient, "natural", de întreaga planetă, manual intitulat, parodic la modă dar foarte serios, deşi la fel de hibrid din punct de vedere lingvistic, Oubliez les méthodes de langues, découvrez le globish (Uitaţi metodele tradiţionale de învăţare a limbilor străine, descoperiţi globish-ul), carte adaptată pentru contextul particular al Canadei, unde o variantă de franceză se luptă politic cu engleza dominatoare, sub titlul Demain, je parle globish (Mîine voi vorbi globish). Acest manual pentru autoreduşi propune 26 de lecţii practice, care trebuie studiate cîte o oră pe zi (deci nu presupune un efort intelectual prea intens), în ritmul de o lecţie pe săptămînă. După şase luni, promit cei trei autori, "veţi fi atins un nivel suficient" ca să vorbiţi performant Globish. "Investiţia personală este totuşi - îi liniştesc cei trei autori pe eventualii amatori, foarte numeroşi - restrînsă, pentru că obiectivul, deprinderea globish-ului, este el însuşi limitat."

În ciuda ironiei muşcătoare şi perfect întemeiate, oare cultura-net să se reducă, într-adevăr, doar la comportamente-globish, la autoreducerea posibilităţilor individului, la o umanitate a celui mai mic numitor comun? E de văzut. Cu grijă, atenţie, responsabilitate, imaginaţie şi rigoare. Necrezînd, adică, pe nimeni - nici pe criticii conservatori, nici pe ideologii net-eliberării (libertarieni, neoliberali sau necons) - pe cuvînt.

Să trăim bine? Să trăim globish!