Poveste pentru mai târziu (Argentina-Franța CM 2022)

Am auzit la radio că FIFA a schimbat mingea Campionatului Mondial din Qatar, cea folosită până la sferturi de finală și care se numea Al Rihla (în traducere - "călătoria"), cu o altă minge, aurie, ce se numește Al Hilm - "visul".

Vis împlinit a fost pentru mine finala Argentina - Franța, vis trăit în secretariatul clinicii în care lucrez. Nu mi-a permis timpul să ajung acasă, la Lolita mea cea de pe canapea, așa că am trăit un meci de poveste alături de colegi, într-un secretariat micuț, care s-a metamorfozat, o vreme, în Lusail Iconic Stadium. Nu, nu a fost gazda urletelor ori a blestemelor strămoșești, ci ne-a ținut strâns în brațele scaunelor, să ne asculte inimile fibrilante, care ori băteau în dungi alb-albastre "ceriu", ori sub tricourile Franței.

88.966 de inimi au fost chiar acolo, în tribunele stadionului din Qatar. Franța a avut lovitura de începere și niciun șut pe poarta argentinienilor timp de 80 de minute. În minutul 23, Lionel Messi trimite imparabil din penalty, în colțul porții lui Hugo Lloris. În minutul 36, Angel Di Maria, cel care obținuse și penaltiul, înscrie, cu sete, încă un gol, în poarta Franței, astfel că tabela de marcaj se înfrumusețează cu 2-0 pentru Argentina. Jale și suspine în secretariat, bucurie absolută în sufletul meu. Da, îmi doream ca Messi să își încununeze cariera cu acest trofeu. Două mari ocazii pentru argentinieni au fost în minutele 59 (Alvarez) și 60 (Messi), când am sărit de pe scaun, cu tot cu apa cu vitamine, evitând, totuși, un "haide măăă", care m-ar fi scos din anonimat. Dar, în minutul 79, Nicolas Otamendi, care a uitat că nu joacă fotbal într-o parcare, faultează în careu, verificând calitatea tricoului unui adversar. E penalty pentru Franța, iar uimitorul Kylian Mbappe, înscrie un gol minunat în colțul stâng al porții lui Martinez. Tabela arată 2-1. Ba nu!! 2-2. În minutul următor, 81, Thuram îi pune mingea la picior lui Mbappe, care rupe poarta Argentinei cu un strălucitor gol, astfel scorul transformându-se în 2-2, spre disperarea celor care pariaseră pe o bere pe terminarea acestui meci înainte de prelungiri.

Vă spuneam la începutul scrierilor acestor gânduri, că nu sunt de profesie comentator sportiv. Nici nu aș putea fi. Inima mea era acum sub tricoul lui Mbappe. Este un jucător fabulos, talentat, un luptător, un liant al echipei. Nu mai știam dacă sunt suporter ori arbitru. Momentele de slăbiciune le pun pe seama spectacolului oferit de sportul-rege, momente care te determină să vezi că ești un fir de iarbă pe gazonul unde calcă ghetele de aur. Orchestra prietenilor mei ar cânta: "Ești femeie, ce știi tu?", dar știu că tata mi-ar spune că: "Tot ceea ce simți, face fotbalul mai frumos".

Prelungirile meciului ne-au ridicat de pe scaune în minutul 108, când Messi a schimbat scorul în 3-2 și în minutul 118, când Mbappe înscrie din penalty, în poarta argentinienilor, pentru că Montiel, derutat, a crezut că joacă handbal (henț).

Penalty-urile ne-au determinat să molfăim pixuri, mandarine, degete... trăiam în fața porții, loveam mingile cu gânduri... inimile erau mici și plămânii se asfixiau, pentru că nimeni nu respira. Pentru Franța au înscris Mbappe și Muani, iar pentru Argentina înscriu Messi, Dybala, Paredes și Montiel. DA! DA! DA! Atât eram capabilă să spun și mă bucuram ca un copil. Eram, oarecum, pe modul silent. Nu mă puteam transforma în suporter gălăgios mediul în care lucrez, dar primisem cel mai frumos cadou și inima mea se lipise de a lui Messi. Argentina este campioană mondială!

Leo Messi este desemnat cel mai bun jucător al Cupei Mondiale din Qatar, Kylian Mbappe, golgheterul Cupei Mondiale, primește "Gheata de aur", portarul Emiliano Martinez primește "Mănușa de aur", fiind desemnat cel mai bun portar al turneului final din Qatar, iar Enzo Fernandez devine cel mai bun tânăr jucător al CM 2022.

"Și e gata!" Vocea comentatorului mi-a însoțit pașii care mă purtau spre casă. Un Campionat Mondial plin de neprevăzut și de goluri minunate aveam să port cu mine de acum. Mă revedeam pregătindu-mă pentru meciuri, pupându-mă cu Lolita, aruncându-mă pe gazonul din sufragerie, pregătindu-mi hârtia și pixul pentru studiul meciurilor, vorbind la telefon cu prietena mea, pentru a evita avc-urile emoționale. Sărmana canapea... Respiră ușurată pentru că se va bucura doar de cinematografie și de prieteni răsfățați.

Inimile sunt așa... ca niște mingi. Să le spunem "Visuri". Atâtea visuri au fost sparte în bucăți de cărbune și atâtea visuri au devenit reale bucurii, încât, după Qatar, a rămas doar omul în centrul sportului-rege. Nu au rămas bătalii ori furia rasismului. Deșertul lumii ne îmbrățișează pe toți, sub acoperământul cerului. Ne bucurăm din tribune, din studiouri de televiziune, de pe canapele cu prieteni și animale de companie, trăim și respirăm fotbal, ca să punem în cutiuța inimii amintiri neprețuite.

Tataie, îți sunt recunoscătoare pentru că mi-ai spus cândva că, televizorul la care ne uităm la fotbal e ca un tablou care se mișcă. Am să pun tabloul CM 2022 la loc de cinste, lângă copilăria mea, lângă "ești femeie, nu înțelegi tu fotbalul", lângă amintirile cu Lola microbista și lângă LiterNet, o căsuță primitoare, caldă, în care am fost din nou băiatul lui tataia.

Cred că inimile sunt mingi plămădite din iubire și speranță. Dacă inima mea a reușit să bată, măcar o dată, sub tricourile cititorilor, eu pot să zâmbesc unui nou răsărit și să strig:

Hai, România!