20.12.2022
Motto: "E adevărat că puțina morală pe care o știu, am învățat-o pe terenurile de fotbal și pe scenele de teatru care au rămas adevăratele mele universități... Am învățat repede că o minge nu va veni niciodată de acolo de unde vă așteptați." (Albert Camus, albert-camus-et-le-foot-ce-que-je-sais-de-la-morale-cest-aufootball-que-je-le-dois)


Sâmbătă, 17 decembrie 2022 - FINALA "MICĂ"

Khalifa International Stadium - dezeen.com/qatar-khalifa-international-stadium-renovation

Am făcut parte dintre aceia care ar fi dorit o victorie a Marocului, și asta fără a avea ceva contra Croației, ci pentru că beduinii marocani ne-au arătat, până la meciul jucat pentru locul 3 și medaliile de bronz, că știu să joace un fotbal frumos și, chiar, pragmatic. Cu mulți ani în urmă era o vorbă: cine marchează primul într-o finală va pierde. Așa era vorba. La acest meci s-a întâmplat ca în minutul 7, deci foarte la început, croatul Gvardiol să deschidă scorul: 1-0 pentru Croația. Două minute mai târziu, Archaf Dari egalează: 1-1.

Părea că marocanii vor echilibra jocul, agresiv și bine calculat, al croaților, și într-adevăr marocanii au atacat, s-au luptat pentru fiecare minge, dar Cel de Sus (nu știu care dintre cei doi!) nu a vrut să țină cu marocanii. Mai mult de atât, în minutul 42, Mislav Orsic a pus, într-un fel, punct meciului, prin golul marcat majorând scorul în favoarea Croației: 2-1.

De aici nu s-a mai întâmplat nimic pe tabelă până în minutul 97, când arbitrul qatarez Abdulrahman Al-Jassim (ce idee a avut FIFA, una dintre cele multe și neașteptate!), un necunoscut arbitru, tocmai "potrivit" să conducă o finală, fie ea și mică, a fluierat sfârșitul acestui joc. Da, am ținut cu Marocul și, repet, a fost, ceea ce se întâmplă de multe ori în fotbal, și nu numai, a fost mult ghinion pentru Maroc, acea neșansă greu de definit. Croația este o echipă bună, uneori foarte bună, care și-a făcut datoria: Luka Modric, s-a văzut, a dat energie echipei, a dat idei, nu a lăsat, uneori printr-un joc la limita fair-play-ului, să se închege multe scheme de joc ale marocanilor; Gvardiol, Orsic, și mulți dintre jucători, dar mai ales "binecuvântatul" portar Dominik Livakovic, de care aveai impresia că balonul se lipește, au spulberat speranțele, justificate, ale echipei Marocului.

Deci așa a fost, fosta vicecampioană mondială a câștigat locul trei, medaliile de bronz.

Duminică, 18 decembrie 2022 - FINALA, MAREA FINALĂ

Lusail Stadium - dezeen.com/qatar-world-cup-lusail-stadium-foster-partners/


ARGENTINA - FRANȚA 3-3 (pen. 4-2)

Se spunea înainte de acest meci că va fi și o finală Lionel Messi- Kylian Mbape!

Aș fi vrut să revăd meciul dintre Argentina și Franța, ca să fiu sigur că cei care au câștigat au câștigat pentru că sunt cei mai buni și nu că așa a vrut hazardul.

Franța a jucat așa cum știe să joace, să arate că este deținătoarea titlului de Campioană Mondială, până ieri, când s-a ajuns la loviturile de la 11 metri, când Cupa și Titlul de Campioană Mondială au trecut în mâna Argentinei. Franța ar fi meritat și ea Titlul și Cupa, dar nu cred că ieri s-a făcut o nedreptate, pentru că s-a văzut clar că Argentina (toată!) și-a dorit mai mult să câștige. Acest meci, această Finală îi onorează și pe francezi în aceiași măsură ca și pe argentinieni. Mbappe, Giroud, Griezmann, Dembele, Lloris, Camavinga, Thuram, Konatre rămân la fel de mari, dar e adevărat că "sorții" + jocul lor, al argentinienilor, nu au putut să-l depășească.

În acest Campionat Mondial 2022, în faza sa finală din Qatar, unde au fost prezente treizeci și două echipe naționale, deși a făcut greșit un prim pas (cu Arabia Saudită), și unii îi prevedeau chiar sfârșitul înainte de termen, Argentina a creat meciuri frumoase, și cu multă matematică în jocul ei. De multe ori m-am întrebat cum arată "caietul de regie" al lui Lionel Scaloni, ce scheme geometrice sunt pe paginile lui. Cred că sunt multe și complicate, dar și cu locuri goale, unde scrie (poate fabulez!): aici Messi va desena direct pe gazon, și apoi o să desenez eu! De fapt nu se poate vorbi numai despre Messi, pentru că au ieșit și mai mult în lumină și alți mari jucători argentinieni. Să-i numim: Angel di Maria (în Marea Finală a fost copilul care deschide ușile ca să intre voia bună!), Julian Alvarez, E.J. Fernadez, De Paul, Romero, Mac Allister, Emiliano Martinez, Molina - când acesta din urmă a șutat decisiv, înscriind al patrulea gol din loviturile de la 11 metri, am văzut cum fața i se îmbracă într-un nor divin, care l-a făcut atât de hotărât și sigur pe el.

Messi Eroul, l-aș numi urmașul, fără a-I compara, celui care cu mâna lui Dumnezeu a cucerit acum patruzeci și ceva de ani, Cupa Mondială, Diego Maradona. Felul în care Messi și-a dăruit jocul echipei sale - l-am văzut în multe momente alături de întreaga apărare sau luptând să-și deposedeze adversarii -, amintesc de Maradona, dar cu ceva în plus.

Nu am vorbe să-mi arăt aprecierea pentru jocul său, pentru măiestria cu care manevrează mingea, felul în care ocolește adversarii, care de multe ori rămân fără posibilitatea de replică, respectul pentru coechipieri, și deseori pentru adversari, respectul pentru fanii săi, respectul pentru sportul pe care-l face de o viață. "Am știut că Dumnezeu îmi va da mie Cupa, eram sigur!" (aici), o declarație a lui Lionel Messi după câștigarea Cupei.

S-au închis porțile stadioanelor ce au găzduit Campionatul Mondial de Fotbal 2022 și probabil că multe dintre aceste stadioane, opere ale arhitecților ce le-au conceput, vor rămâne numai ca exemple a ceea ce au vrut să se realizeze cu orgoliu Qatarul și FIFA.

Voi reveni asupra acestui subiect care a suscitat multe discuții în contradictoriu.

La revedere. CM2022!

0 comentarii

Publicitate

Sus