F*ck you, Instagram

La sfârșit de an, după câteva luni bune de lucrat cu tot felul de conturi de social media, promovând și reglând conturile unor idei pe care aveam tendința să le idealizez în trecut, am ajuns la final. Un final emoțional mai mult decât emoționant, în care tot ce mai simți după câteva scroll-uri interminabile (știm cu toții că tocmai așa a fost gândită aplicația, nu? să dai cu degetul până te doare: și degetul și mintea), este că vrei o pauză de la acea fereastră către viețile mereu efervescente ale celorlalți, către evenimentele mereu generatoare de stimuli și de la lecțiile-pastilă ale "celor care știu": cum stă treaba cu dopamina, cu iubirea, cu atașamentul, cu politica, narcisismul, societatea de hiperconsum, încălzirea globală, moda, eleganța, drepturile femeilor, ale refugiaților, de ce război, cine manipulează și de ce, boală și viruși, motivație și sacru. După un shot tare de văzut "în casele altora", mi-am dat seama că trăiesc la propriu un soi de voaiorism bizar, în care am ajuns să cred că știu pe cineva din online mai bine decât îmi cunosc prietenii apropiați.

Dar la fel ca în Muzeul Iluziilor din Budapesta și Light Art Museum, pe care le-am vizitat de curând, cum îți poți convinge mintea că imaginea din fața ta e doar o hologramă și nu un bătrân care te privește fix în ochi și aproape îți spune: "știu ce-ai făcut vara trecută" (dacă vă mai amintiți)?


Și așa mi-am petrecut și eu ultimele luni din an: făcând surf peste niște valuri holografice, cufundându-mă ca-n Avatar The Way of Water în formula 4XD când nu știam de unde mă plouă la propriu pe Pandora, într-o iluzie a iluziilor, într-o ciclicitate demnă de Samsara. Nu că n-ar fi ușor să o iei cu totul pe un ulei încins de focuri tot mai păgâne și mai virtuale, dar am simțit zilele astea că trebuie să-mi ucid copilul interior și să-l mai dau naibii de Instagram. Mi-am reinstalat aplicațiile de la The Guardian și BBC care rămaseră date uitării din lipsă de accesare, Kindle-ul online, aplicații de matematică și gramatică (pentru că în curând voi ști mai puțină matematică decât copilul meu de clasa a IV-a). Nu m-a ținut mult ideea salvatoare.