Am văzut spectacolul de teatru Faust regizat de Silviu Purcărete, în 2021 în anul în care Tim Burton, în vizită în România pentru filmările serialului Wednesday, a venit la Sibiu pentru acest spectacol.
Au fost două evenimente importante: prezența lui Tim Burton în sală și faptul că vedeam pentru prima dată acest spectacol.
Tim Burton a trecut printre oameni rapid, discret, singuratic. S-a așezat calm în public și a așteptat. Toți am așteptat. În scenă a intrat mai întâi o voce, apoi o forță întreagă - Ofelia Popii în rolul lui MEFISTO.
Se simțea deja freamătul personajelor demonilor furișați, ascunși în umbră, ale respirațiilor și ale privirilor care stăteau la pândă, deși scena era populată de un singur personaj.
Monologul Ofeliei Popii trezește fiori reci, are umor, smulge câte un zâmbet de compătimire și spaimă față de demonul pe care îl întrupează. Spun că îl întrupează pentru că asta face. Ofelia Popii nu interpretează, ci întrupează: dă trup, chip, voce, vibrație, carne, suflet personajului său.
Apoi încep treptat și din ce în ce mai intens relația, pactul, lupta, dușmănia, prietenia, contractul dintre MEFISTO ȘI FAUST.
Silviu Purcărete subliniază asemănări, diferențe și coincidențe între om și demon. Evoluția relației om-demon e spectaculoasă. Regizorul face un spectacol în sine din această evoluție, un spectacol ca un foc în continuă creștere.
Intensitatea și dansul cresc, parada demonilor ia amploare, iar noi suntem una cu ei. Și Faust și noi spectatorii. Muzica, scenografia, jocul actorilor - totul e hipnotic, halucinant și cât se poate de recognoscibil și uman.
Se simte cum demonicul și umanul par să aibă multe în comun.
Ne așteptăm la o catastrofă. Uităm de Goethe și de Faust-ul lui pe care l-a înlocuit Faust-ul lui Silviu Purcărete. Vorbesc în numele spectatorilor pentru că am simțit că noi toți am devenit una. Eram toți vrăjiți și fermecați. Scena s-a deschis spre altă lume și mai adâncă și mai infernală, focurile au crescut, dansul și actorii au intrat ca într-o transă.
Suntem scoși din scaunele de spectatori și purtați într-un spectacol de infern, apoi grandoarea se stinge și poftim năuciți la locurile noastre. Pare că nimic nu mai e la fel. Am fost zdruncinați de un amestec de iluzoriu și realitate. FAUST moare și lumina învinge. Nu dau mai multe detalii, schițez doar niște impresii pentru că e foarte important să vedeți acest spectacol.
