blocul A2,
scara B.
La fiecare etaj,
eram câte 2 copii
la 3 apartamente.
Garsonierele erau de nefamiliști.
pe-atunci credeam că așa
se construiesc blocurile.
Eu stăteam la parter
și stăteam și la patru,
împărțit între părinții mei și părinții părinților mei.
Ca o pâine prea mare care ar fi bine să nu se usuce.
Eram singurul copil
plecat zilnic în vacanță la bunici.
Banca ondulată de lemn
din fața blocului
era pe post de
scară pentru struguri,
pe post de trenuleț, vapor, avion, și
câteodată pe post de mamă.
și tot acolo era cireșul
Cireșul - dovada supremă
de bărbăție la 8 ani când ne urcam
pe cele mai înalte crengi
să luăm cele mai coapte cireșe pentru cele mai necoapte vecine,
vecine care le înfulecau
mult mai
rapid decât le-am fi cules noi vreodată.
Pe terasa de pe bloc se intra pe un gemuleț
(fiecare aveam câte unul)
prin care niciun
părinte nu
încăpea.
De acolo de sus se vedea atât de departe,
atât de departe... în zilele senine se vedea chiar ziua de azi.
În apropiere se vedea cinematograful,
unde în loc de bilet ziceam politicoși sărumâna
ca să intrăm.
Un pic mai departe se vedea dealul
unde se
antrenau militari,
militarii, orizontul îndrăznelii noastre.
Și tot de acolo se vedea școala.. Școala
... Singurul lucru pe care mi-l amintesc perfect e fiecare primă zi de vacanță, când ieșeam afară, fără griji, bucuroși și începeam să ne jucăm de-a școala.
Alaltăieri m-am întors
la bloc,
era izolat pe exterior cu spumă poliuretanică compusă din
tot trecutul nostru.
avea și
interfon și aproape toate geamurile
erau de termopan și închise la culoare.
doar cele care băteau
spre copilărie
erau larg deschise.
Pe terasa de pe bloc crescuseră
buruieni,
buruieni atât de dese și
atât de mari încât
lipsea ultimul etaj.
Gemulețul meu,
Al doilea dreapta jos de tot
era tot acolo dar
era blocat, pesemne
nici un copil nu mai intrase pe acolo.
Pesemne, Nici un copil nu mai ieșise de acolo.
Banca era acum
din fier forjat
în stil minimalist
vopsită gri șobolan.
Cinematograful era club privat,
de emoții.
Pe deal niciun militar
nu mai moare
Pe deal niciun militar
nu se mai naște.
Am aflat că în scară mai
locuiește doar un copil
dar acela e cuminte.
Și totuși, de ce dracu
Ați tăiat cireșul?!
