Sunt animalul care urlă până moare,
sunt şarpele cu solzii de aramă,
sunt hamu-n gură-n£-dinţi de ursitoare,
sunt praful din tabloul fără ramă.
Sunt zarul-n patru şi cu faţa-n şase,
sunt ochiu-ntunecat din mâna ta,
sunt funia din stâlpii de pe case,
sunt vulpea şi postesc duminica.
Sunt Poarta care intră în pământuri,
sunt celălalt din celălalt al meu,
sunt obositul frânt de-atâtea vânturi,
sunt degetul înfipt în cur de zeu.
Sunt mielul din rug încins pe degeaba,
sunt turnul cu babe în drumul spre cer,
sunt Leviatanul din burta lui Iona,
sunt negru sub unghii cu dinţii de fier.
Sunt legea din tablele de pe munte,
sunt capul spart în coşul pe Nil,
sunt amintirea Sfinxului pe frunte,
sunt lacrima uscată de senil.
Sunt pumnul de mânie disperată,
sunt sâmburele fructului oprit,
sunt fiul cui doresc să-mi fie tată,
sunt ciuta care-n pântec m-a dospit.
Sunt sarea de pe broasca dintre fese,
sunt capul dintre banii de argint,
sunt cupa de pe feţele de mese,
sărutul meu la Cruce ştiu să-L mint.
0 comentarii
Arhiva rubricii
Diphylleia grayi, Ruxandra CesereanuDescântec, Simona PopescuFiul risipitor, Gabriele Tinti, traducere de Ioana IeronimSamuel, Mariana MarinPământ pătruns în inimă, Gabriela MelinescuToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate