De regăsire

prin uluci, eu, fratele
bostani înşiram sub clar de lună rotund
ochii, nasul şi gurile lor de ceară plini
împungeam piei roşii afară câinii săreau
mâncau luna, apoi soarele
înghiţeam şi zbieram
ne daţi ori nu ne daţi...
ne daţi ori nu ne daţi...
mânz de lapte şi piatră ne da...

eu, fratele, plimbam
furnica deget pe deget întorceam şi râdeam
furnica şi ea întorcea dosul aripei stângi şi râdea
mamă, parcă-i ceva ca o pasăre cu pielea
mâinii din piept întinsă
pe clopotul nopţii râcâie coasta de leu zburător
prin stele lipite cu limbile reci
şterg iarba

îţi dau un braţ de alun cânepă un cui bont de argint
îţi dau braţul cânepa cuiul scoate şi
masca mea roşie fioroasă sub care m-am tras
sub salcâm şi la faţă

vin
vin câte patru cât casa îmi vin
urcă genunchi subraţ aici aici pe gât în gură îmi urcă
în stomac se lipesc negri şi sug
pofticioşi din vena ascunsă de înger în dungă
o inimă într-o inimă piatră
în piatră lapte de nu
că

izbii pumnul în burtă nu mişca am zis am zis
nu-mi vine să tai coarda de
cer să-mi şteargă faţa cu faţa
să-mi roadă colţul stelar şi gura îmi vin
apoi se vor duce pe
lin

în adâncul meu cel mai adânc ea
se făcea neagră şi
grea câte-o stea
prin zori în amiază şi seară
aruncăm pieliţa roz
înghiţim
ne mânjim faţa pieptul şi braţul
cu restul din
ea

dar el, el ne lăsa să dormim, drept pe umărul lipsă