A ruginit frunza din morţi

Îmi sună ceasul
biologic
în fiecare dimineaţă
Mă trezesc
Mă duc conştiincios la serviciu
Pe drum îmi aduc aminte
că, de fapt,
eu n-am serviciu
(nici măcar de cafea)
spre disperarea rudelor,
a vecinilor
şi a lui maică-mea.
Pe vremuri,
serviciul meu era
să mă trezesc,
să mă culc la loc
îndată
şi să te iubesc
la fel de mult ca-n prima zi,
la fel de mult ca-n vremea
ciudată
în care n-aveam nevoie
de nimic
altceva
ca să trăim.