Golgota / (Des)cîntec pentru muribunzi

Golgota

Cuiele disperării
înfipte-adînc în oase
Cununa de spini a speranţei
înflorită
în aşteptarea cuiva
care nu va veni
Fiindcă dragostea înseamnă
să fii
în două locuri
deodată
Fiindcă viaţa e un film
prost: oricît te-ai împotrivi,
pîn' la urmă
tot ţi se-nchid ochii

---

(Des)cîntec pentru muribunzi

Dacă mă iubeşti, dacă mă vei iubi,
dacă m-ai iubit,
dă telefon la toţi cunoscuţii
şi spune-le c-ai murit.
Astăzi vreau să pătrund în tine
pînă la prăsele,
să nu mai ştiu dacă te sărut
sau te fărîm între măsele,
să nu mai ştiu dacă te strîng de gît
sau te dezmierd,
să fiu tu însăţi
dar să nu te pierd...
Marea ne va acoperi uşor cu sarea,
munţii ne vor aşterne grijulii
pietre sub cap
iar soarele şi luna ne vor ţine, amabili,
lumînarea,
cînd întunericul, de ciudă,
se va sui pe dulap,
pe uşi sau pe pereţi
şi vom muri fericiţi
pînă la adînci bătrîneţi.