Micul ecran??!?!

Timp de decenii, mai tot ce ieşea din tubul catodic era etichetat drept gunoi. Se spunea că TV-ul va ucide cinema-ul. Cum se face că, mai nou, un singur episod al celor mai celebrate seriale TV ale momentului, are mai multă substanţă decât întreg box-office-ului american?

Vă mai amintiţi când unii şi alţii se văitau că oamenii sunt atât de absorbiţi de vacuum-ul de pe micul ecran, încât rămân imobilizaţi pe canapea şi uită să mai meargă la film? Ei bine astăzi, dacă alegem telecomanda, cine ne poate condamna când ni se oferă ceva atât de bun ca... Entourage (m-am oprit doar la ultimul dintre favoritele mele, pentru că dacă le-aş fi dat pe toate, riscam să epuizez spaţiul alocat)? Alarmiştii s-au înşelat: acum serialele TV nu numai că nu scad standardele, ci le aşează undeva sus, acolo unde rareori cinema-ul mai poate ajunge.

Ce s-a întâmplat, mai exact? După cum se ştie, Hollywood-ul e minat de o criză a scriiturii. Filmele costă din ce în ce mai mult, aşa că directorii caselor de producţie vor să fie siguri că au pe mână un succes. Ei ştiu că nu există o reţetă infailibilă care să garanteze că o peliculă va prinde, chiar dacă-i vei înghesui, de-a valma, mai toate ingredientele "atrăgătoare" (sex, violenţă, mega-staruri, umor, groază, etc., în proporţii variabile), dar speră, măcar, să minimizeze riscurile. Odată cu achiziţionarea unui scenariu, încep şi dubiile: va fi el marea lovitură? Ce noroc că există experţi care să ne zică da sau ba. Aşa că se dă la evaluat, la doftoricit şi la rescris şi, dintr-o comedie, ajunge un horror. E ca şi când ai înghesui un pătrat într-un cerc, aşa că versiunea filmată sfârşeşte deseori prin a fi mai proastă decât cea iniţială. Aşa se face că mulţi dintre cei mai dezamăgiţi şi mai talentaţi scenarişti de cinema s-au refugiat în televiziune, unde au un control creativ sporit.

E meritul televiziunii pay-TV, de tipul HBO, care, fără să fie întreruptă de publicitate sau supusă tiraniei audienţei, a avut curajul să investească în cele mai inovatoare şi transgresive producţii de gen. Încetul cu încetul, o revoluţie tăcută s-a întâmplat: serialele bune nu au mai fost o excepţie, ci o regulă; celelalte reţele au fost forţate să vină cu ceva la fel de tare. Publicul de prime time a devenit pretenţios. În loc să evadeze într-un entertaining decerebrat, a început să aştepte o calitate pe care marele ecran nu i-o putea oferi. Iritat de bombardamentul publicitar? Există şi aici o soluţie: poţi vedea show-urile preferate ale televiziunilor publicitare pe DVD, unde ele îşi trăiesc o nouă viaţă.

Expansiunea recentă a aşa numitei "serial drama" (care nu are episoade de sine stătătoare, ci o intrigă ce se întinde pe durata unui sezon) a făcut ca eroii să se dezvolte încet şi să evolueze în direcţii nebănuite. În loc de "scenete concise", făcute după o formulă care obliga la o rezoluţie, ni se dau studii de personaj, poveşti complexe, labirintice, despre eşuaţi pe-o insulă misterioasă, familii disfuncţionale de mafioţi, ciocli sau intergalactici de care ajungem să ne ataşăm mult. Spre deosebire de film, unde există draconice restrângeri de durată, scenariştii TV au multe sezoane la dispoziţie ca să se emancipeze şi să eludeze arca narativă relativ scurtă a cinematografului.

Sigur, pentru a putea fi apreciat în întregime, acest nou tip de show cere o investiţie majoră de timp, energie şi fidelitate (dacă n-ai răbdare să aştepţi DVD-ul). Dar merită! Eu, una, abia aştept să văd ce-mi rezervă sezonul de mâine...


(Articol preluat din Revista HBO, octombrie 2006)