"Așa mă văd de acum ca și când
Aș sparge coaja de ou cu ciocul
Pe dinăuntru"
Să scrii versuri dimineața
Când pielea metaforei este întinsă
Ca pântecul unei femei însărcinate
care
va naște ceea ce ne așteptăm:
Corăbii care nu mai vin
Monede fără chip
Și fără pajură
Imagini care au rătăcit
pe la toți ca niște molime
(de fapt, un sânge pribeag
Din centrele de transfuzii)
Așa mă văd de acum ca și cînd
aș sparge coaja de ou cu ciocul
pe dinăuntru
filmând
ieșirea din mine însumi:
o pasăre stângace
care va cădea din cuib
dimineața
când vînătorii
încă nu s-au trezit
(în perioada 1 ianuarie 2023 - 31 martie 2023, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)
0 comentarii
Arhiva rubricii
perpetuum mobile, Dan Mircea CipariuHotel, Cezar BaltagRugăciunea este ceea ce rămâne, Jaan Kaplinsky, traducere de Ioana Ieronimcând eram mic, visam să fiu și mai mic, Ioan Es. PopDiphylleia grayi, Ruxandra CesereanuToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate