Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Miscellanea

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Pierrot


Bianca Goean Santiago

21.11.2006
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Eu nu cânt. Oamenii însă mă aud cântând. În special copiii. Umblu străin prin oraş. Caut priviri. În noaptea aceasta a plouat, blocurile, casele, maşinile, trotuarele, copacii s-au micşorat, s-au înnegrit. Dimineaţa am dat nas în nas cu o privire verde-albăstruie, îmbrăcată cu un palton roşu. Roşu! Mă fascinează culoarea asta. Mâinile mele nu-s niciodată roşii. Spun unii copii că am gura roşie, dar eu nu ştiu. Am găsit odată un creion colorat în buzunarul de la haină, probabil că mi-l strecurase o fetiţă căreia îi povestisem despre acele de brad. L-am ţinut cu teamă în mână, am întors buzunarul apoi pe dos: nu se murdărise. Apoi mi-a venit o idee şi, cu sete, am apropiat vârful creionului de pantalonul alb şi-am tras. Nimic. Vârful roşu nu lăsa nici o urmă. Mi-am scris în palmă atunci şi-am încercat să mă şterg pe haină. Nimic.

Şi-acum privirea aceasta albăstruie cu palton roşu. Dacă ea ar fi mama mea, oare aş putea purta şi eu roşu? Pare destul de raţională purtătoarea ochilor acestora frumoşi, s-ar putea să-mi spună ca băieţeii nu poartă astfel de culori... Dar sunt sigur că măcar un pulover cu o inimioară mică roşie m-ar lăsă să port. Poate chiar l-aş găsi sub bradul de Crăciun, împachetat frumos!

M-a atins! A trecut pe lângă mine plutind... ca o regină şi m-a atins! Şi-a dat mănuşa jos, şi-a lăsat degetele să îmi treacă peste umăr. Mi-a zâmbit; în acelaşi timp părea puţin uimită, după care a şoptit, fără să se aplece măcar: Ştii că ţi-ai murdărit hainele, Pierrot?

Am luat-o la fugă. Nu mai vreau roşu. Nu mai vreau nici albastru, nici verde-albăstrui măcar. Hainele mele sunt albe-albe. Eu sunt Pierrot şi copiii mă aud cântând şi mă ating cu mânuţele lor când trec pe lângă ei. Ei sunt toate culorile curcubeului, iar degetele lor sunt de cele mai multe ori murdare de mâncare, de praf, de pământ, dar eu am încercat tot ce se poate... tot alb rămân. Ei râd în hohote. Într-o zi voi învăţa şi eu să râd, ştiu sigur. Chiar dacă porţile raiului îmi sunt închise, ştiu că odată şi-odată colţurile gurii se vor întinde singure în sus, trupul îmi va fi zgâlţâit ca de un cutremur, lumea va începe să se coloreze ca un balon de săpun, şi voi fi şi eu un copil la fel ca toţi ceilalţi, cu acelaşi acoperiş sub care să mă trezesc în fiecare dimineaţă, cu o pijama din bumbac, cusută de mama la guler...

M-am întors în dimineaţa aceea, demult, şi am dat să intru. Mă iubiseră toţi copiii, mă atinseseră: eu atât de alb, hainele lor atât de colorate şi pline de pete. Şi-atunci m-au oprit la poartă şi au strigat: hainele tale au pete negre, du-te, fugi, caută...

Umblu acum şi cânt. Noaptea mi se scurge de pe umeri ca o apă, caut hohotul de râs care mă va duce din nou pe poarta deschisă, cu hainele mele alb, negru, şi toate culorile curcubeului. Mâinile copiilor nu murdăresc...

Eu nu sunt alb, sunt Pierrot, şi raiul e-al meu printr-un zâmbet.*




* Spune o legendă că într-o zi de iarnă la poarta raiului a fost găsit un băieţel dezbrăcat. Din binecuvântarea Sfântului Petru, zăpada de pe trup s-a transformat în haine albe, strălucitoare. Botezat Pierrot, micuţului i-a fost oprită joaca alături de ceilalţi copii, dincolo de poarta Raiului. Încălcând însă această regulă, hainele lui au căpătat pete negre, acolo unde era atins de copii. De atunci, porţile Raiului i-au fost închise pe vecie.

Eu cred însă că nu există haine cu adevărat albe predestinate şi că râsul copiilor îl va duce înapoi în rai...

Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

ARHIVA RUBRICII

Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Premianţii taberei creative Scris de tine, Braşov 2019, Autori diverşi (5.0/5 - 3 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Sonia (şi bărbaţii din viaţa ei) (I), Argentina Firuță (5.0/5 - 2 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Cum am devenit faşionistă / Good luck!, Crenguța Sandu (5.0/5 - 1 vot)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Gol, Matei Şorodoc (4.7/5 - 12 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Pe când ele plângeau (IV), Vlad Bălan (5.0/5 - 2 voturi)
Sageata Toate articolele din această rubrică


RUBRICILE CATEGORIEI

Sageata Povestiri minimaliste
Sageata Praful de pe tobă
Sageata autoficţiuni
Sageata Înaltă ordine de idei
Sageata Sticla cu cerneală
Sageata Editorialul de luni dimineaţă
Sageata Cafe del Sol
Sageata Diversiuni şi aluviuni
Sageata Micile istorii
Sageata Scrisorile Getei
Sageata Insolita de marţi
Sageata Întîlniri - De dragoste
Sageata Cuvinte pentru înecaţi
Sageata România, draga de ea!
Sageata Jobenul cu iepuraşi
Sageata Şoseta cântăreţului de blues
Sageata inter_zise
Sageata Biciclete în Beijing
Sageata Istorii inventate
Sageata Respiraţie sub apă
Sageata CompletAbil
Sageata Cutia cu păpuşi
Sageata Drumul spre Oz
Sageata Un pic - alte întîmplări adevărate
Sageata Poveştile fetei nesăbuite
Sageata Cum să...
Sageata Bungee Jumping
Sageata InCompletAbil fantastic
Sageata Ceaiul de joi dimineaţă
Sageata Fractalul Epic
Sageata Zen şi arta întreţinerii motocicletei
Sageata PUNCT...
Sageata S-a întâmplat într-o joi
Sageata 8 1/2. Odă bărbaţilor / Ode to men
Sageata Blues Letters
Sageata Casa cu pereţi de vânt
Sageata Bestiar domestic imaginar (cu persoane celebre)
Sageata Ora de libertate
Sageata Viaţa domnului Lăzărescu
Sageata Întâmplări despre niciodată
Sageata Jurnal de maimuţe
Sageata Cântece simple
Sageata 49
Sageata Totul pe alb
Sageata Pentru cine bat străzile
Sageata Autorul


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer