Arhitectura pentru animale (II)

Cum au gândit adăposturile pentru animăluțele de companie proprii arhitecții e o temă consistentă, precum am spus. Nu am zis nimic despre arhitecturile pentru animăluțe de la zoo, nu de acasă. Și aici e o jimblă de mâncat studiindu-le. Iată, spre pildă, cum a gândit arhitectul B. Lubetkin, în 1934, că ar trebui să se promeneze prin grădina zoologică de la Londra pinguinii: dezeen.com/penguin-pool-london-zoo-berthold-lubetkin-debate-uk-architecture-news și desfid pe orice muritor să argumenteze de ce nu i-ar plăcea lui / ei însuși / însăși structura ultra-modernistă. Sau, mai aproape de casă, transilvăneanul (din Sfântu Gheorghe, unde se și află lucrări remarcabile arhitectura.ro/itinerar-kos-karoly) Kos Karoly, cel care a folosit corpurile animalelor găzduite acolo pentru a imagina un soi de peisaj africano-unguresc, din care se vor fi inspirat, ulterior, arhitecții asociați lui Makovecz Imre în a imagina o arhitectură ungurească (pre)creștină, cu idoli și siluete care de care mai supra-realiste (offbeatbudapest.com/magical-architecture-of-imre-makovecz). Evident, ultimul exemplu este cel al unei arhitecturi cu animale, nu al uneia pentru acestea.

Dar la fel de interesantă este discuția despre adăposturile pe care ele însele și le construiesc, ba, unele și le și decorează. Toată lumea știe despre elaboratele, inclusiv geometric, cuiburi închipuite de pasărea țesător, menite să atragă femelele spre a cuibări: unele fac referire la geometrii non-standard, sau sunt decorate cu ce a găsit masculul în chestiune mai strălucitor, mai colorat (capace de la sticle de cola, cioburi de oglindă etc. și, nu rareori, sunt structuri sociale, de locuire colectivă cunoastelumea.ro/cuiburile-micilor-pasari-tesator-din-africa-sunt-atat-de-mari-incat-pot-provoca-prabusirea-unor-arbori-maturi).

Dar mai puțină lume își amintește de Jacques Yves Cousteau ieșind din apă și declarând că a găsit orașele caracatițelor. Aceste ființe stranii, atât de stranii încât sunt considerate aliens, mai inteligente decât le considerăm îndeosebi (dar și foarte gustoase), locuiesc în clusters, ba chiar au comportament social, în sensul că îngrijesc cu rândul de progeniturile celorlalte, plecate după hrană. Unii pești dansează, reordonând suprafețe pe fundul mării după forme circulare, sofisticat decorate, reieșite din dinamica corpului lor - o scriere pe nisip.