Arhitectura pentru animale (I)

Este acel sezon din an când citesc multe dizertații ale tinerilor mei colegi; fie în calitate de îndrumător al câtorva, fie ca președinte de comisie, una dintre cele douăsprezece, care le va cântări în curând. După, voi comenta, poate, aici, rezultatele, dar nu în felul în care sunt citate trăznăi de la bacalaureat, ci cu dorința sinceră de a înțelege cum mai înțeleg ceva, orice, legat de propria profesiune sau nu, viitorii mei colegi de breaslă.

Cu acest prilej, îmi reactivez diferite teme personale de interes peste medie, cărora nu le voi fi dedicat suficient timp eu însumi, dar mă bucur să văd stindardul ridicat de o generație nouă, dintr-o altă perspectivă, sau măcar să văd adunate la un loc mai multe lecturi asupra temei decât mi-aș fi propus într-un interval de timp rezonabil.

Fără să dau nume, întrucât nu am cerut în acest sens permisiunea autorului, am citit cu interes și amuzament o cercetare a unui tânăr coleg, care dorește să proiecteze un centru pentru ocrotirea, îngrijirea animalelor de pripas și nu numai: ar avea un spital, voliere, spații de cazare pentru câinii care i-ar încurca pe stăpânii lor în deplasările acelora, sau care sunt, pur și simplu, fără stăpân. Discuțiile noastre despre arhitectura cea mai potrivită unui asemenea ansamblu de funcțiuni au fost îndelungi, uneori contradictorii, dar partea documentară ne-a mai lămurit asupra a ce e de făcut.

În primul rând, este tema arhitecților care tocmesc adăposturi pentru animalele de companie proprii, asupra căreia am mai atras atenția într-o postare la rubrica aceasta. Mari nume ale profesiunii s-au încercat, spre pildă, în a-și desfăta patrupedele canine în feluri nemaivăzute, precum Philip Johnson (urbandognyc.com/dog-house-at-philip-johnsons-glass-house) sau F.L. Wright (archpaper.com/doghouse-design-fl-wright-forever-home-marin-county-civic-center, sau, ceva mai doct: smithsonianmag.com/fl-wright-doghouse-on-display).

Primul a construit chiar pe domeniul propriu din New Canaan, CN, unde a mai făcut și celebra sa casă transparentă; al doilea a făcut pentru Eddie, de rasă golden retriever, al unui puști care l-a rugat, un proiect minimal, dar incredibil de atent detaliat. Nu a fost ridicat neapărat pentru Eddie, ci într-altă parte, unde, nu departe, s-a construit, mulți ani după moartea arhitectului, Marin County Civic Center, o lucrare de asemenea postumă a maestrului, din epoca sa de arce și cupole / OZN-uri, în care, de altfel, a construit și o biserică greco-ortodoxă, la Milwaukee, WI (flwright.org/annunciation-greek-orthodox-church).

În schimb, casa câinelui este triunghiulară în plan. Tema structurii triunghiulare a fost folosită de maestru de mai multe ori (pinterest.com), triunghiurile devenind hexagoane, iar acest lucru mi l-am reamintit tot în legătură cu un proiect studențesc.

Nici Shigeru Ban, cel care lucrează cu carton și hârtie, într-un spirit deopotrivă aventuros și tradițional japonez, nu a ocolit tema arhitecturii și mobilierului pentru câini. Iată, spre delectare, ce a ieșit: architecturefordogs.com/shigeru-ban. Tema este, de bună seamă foarte ofertantă, dar să vedeți ce mobilier pentru pisici au gândit colegii arhitecți-pisicari!