Două evenimente importante în viața breslei: alegeri pentru organele de conducere ale UAR și al OAR București. Cel mai probabil, fără schimbări la UAR, unde lucrurile funcționează uns și nu sunt lucruri de reproșat echipei existente, dimpotrivă. Cu schimbări la OAR București, cea mai mare filială a Ordinului Arhitecților din România, unde actualul președinte își încheie al doilea și ultimul mandat. Emil Ivanescu a asigurat o vizibilitate a breslei în arena publică și în zona decidenților locali, îndeosebi. Cred că a fost un președinte potrivit pentru vremurile acestea și că poate privi cu mulțumire înapoi.
Nu știu cine va fi ales dintre câți candidați și-au anunțat intenția și nici nu voi spune pe care l-aș prefera, dacă aș vota (și îmi este jenă că nu o fac, e prima dată când lipsesc). Mai ales că între măcar doi dintre candidați mi-ar fi foarte greu să aleg. Mandatele sunt grele, OAR nu este UAR și nici nu trebuie să fie: prima administrează dreptul de semnătură al membrilor săi, de la acordarea acestuia la relația, adeseori tensionată, cu primăriile și celelalte instanțe avizatoare și trebuie, în măsura posibilului, să simplifice viața deținătorilor de ștampilă, fizică sau electronică.
1. Am observat, apropo, că se încetățenește bunul obicei ca atelierele de proiectare de arhitectură ale UAUIM să expună proiecte și machete ale studenților în spațiul de la subsolul sediului OAR București, ba chiar că o fac aproape pe bandă rulantă. În schimb, pare că se "gentrifică" spațiul expozițional de la parterul UAUIM, care tocmai a devenit posh, ca urmare a unei acțiuni de remodelare coordonată, cred, de dl. Justin Baroncea, din ce în ce mai prezent în viața școlii și în lumea restrânsă a autorilor de cărți dedicate arhitecturii și urbanismului. M-am speriat, în chip pozitiv, constatând că are deja apărute cel puțin trei cărți deja, deci trebuie să mă pun pe citit: Justin este o voce de ascultat și de înțeles și, judecând după studenții dumisale, de urmat. Kudos!
2. Marți 12 mai 2026, chiar când apare acest text, merită să participați la a o nouă conferință a dlui profesor Nicolae Lascu, privitoare la concursurile de arhitectură ca instrument urbanistic. Dacă apucați să citiți mai din vreme textul acesta, nu ezitați să participați la ARCUB la acest eveniment (uniuneaarhitectilor.ro/lascu-concursul și, dacă tot sunteți acolo, cercetați și numărul din revista Arhitectura 1906, a UAR, dedicat studenților și proiectelor lor de diplomă arhitectura-1906.ro/). Acribia d-lui profesor Lascu este binecunoscută și, dacă e ceva de știut despre aceste concursuri, atunci cu siguranță că va fi semnalat în conferința domniei sale.
3. Scriu aceste rânduri de 10 Mai, care a fost ziua națională a Regatului României până în fatidicul an 1947 inclusiv, după care s-a mutat pe 23 august, după care s-a mutat pe 1 Decembrie. Pe frig și zloată.
Înțeleg că 10 Mai a fost, totuși, declarată zi de sărbătoare și în republica pseudo-capitalistă de astăzi, nevotată de nimeni, vai steaua ei, cu tot cu liota de lideri caraghioși dindărătul ei, înainte și după 1989... Bine, nu că pe aia bolșevică ar fi votat-o cineva...