La Sighetul Marmației am fost de două ori, ca poet.
Pe atunci nu știam nimic despre pușcăria politică.
La marginea dinspre granița de nord creșteau meri.
Peste mormintele celor acolo uciși creșteau meri.
Și cum priveam eu orașul de sus, vine cineva și mă întreabă:
- Nu vrei să culegi niște mere?
Am cules: la cinci lăzi strânse una a fost a mea.
Oricum nu aveam ce face acolo, până să vină vremea
să îmi citesc poeziile cu voce tare.
Am târât geanta cu mere în diagonala
patriei, să le guste și ai mei.
Merele erau bune, dar din altfel de sevă.
*
Ca să uităm unde suntem, ca să uităm câtă moarte e-n jur,
ne-au dus la Desești. În căminul cultural am citit poezie localnicilor,
doar de asta venisem. Morților, căci ăia vii ce să-nțeleagă din versurile noastre?
Flăcăii satului și-au pus alături ilicele tari ca armura
&după ce au tropăit bine, de se ridicase tot colbul de pe cei duși,
ne-au pus în față horincă, să bem, să uităm ce-om fi citit acolo.
Când m-am trezit, era dimineață, dar nimic poetic în jur.
0 comentarii
Arhiva rubricii
Câte ceva (și prea puțin altceva) despre relația dintre Speer și Hitler, Augustin IoanSă revenim la cărți!, Augustin IoanHabemus un nou președinte al OAR București, Augustin IoanCâte ceva despre concursuri în București, Augustin IoanÎmprejurul zilei de 10 Mai, Augustin IoanToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
4SPACEEvul MediaRăzboi sau paceUrbariumPortreteExotic clubMass-miezuriCuvinte şi spaţiiDon Quijote RătăcitorulcarnetzELLEUtopicaPost-itoameni pe care îi admir, oameni pe care îi iubescCronica insolităDoza săptămânală de eroismJurnalul unui obsedat de serialeTexte, Pretexte, Contexte (şi Subtexte)Scurt tratat de moftologieO gură de TeacherHistory LapseComicopolisBucureștiul străzilor uitatePublicitate