Ba chiar, unii mă mai auziseră o dată vorbind despre vremea mirabilă dintre Matei Basarab și Brâncoveanu, pe care eu o numesc intervalul cantacuzino-brâncovenesc, când a avut loc o trezire, să nu îi spun doar renaștere culturală (cu ctitorii multe și noi - ca număr, aici Basarab e campionul), altfel gândite ca urmare a unei infuzii de teologie ortodoxă pe filieră greacă. În plus, sunt pe Youtube cel puțin două interviuri cu mine despre acest subiect, prilejuite de cursuri pe care le-am ținut, mai demult, la Fundația Calea Victoriei. Tot în organizarea fundației acesteia am plimbat prin București pe urme brâncovenești un grup de oameni interesa(n)ți.
Și religia, dar și artele (în primul rând arhitectura religioasă) se augmentează, și, în trena impulsului aulic și relios, capătă o turnură mult mai elevată. Am încercat să explic celor de față importanța deschiderii către lume (Cantacuzinii călătoreau și în apus, dar și în Orient, drept dovadă stând nu numai legăturile cu patriarhia ecumenică, ci și donațiile de la Athos, Meteora, ale mai tuturor voievozilor din Moldova și Valahia). Padova și Muntele Sinai / Mănăstirea Sf.Ecaternia erau destinații de călătorie ale acestor descendenți luminați din aristocrația imperială bizantină. Mulțumită lor avem, prin grația lui Carol I, Mănăstirea Sinaia și numele actual al localității, de altfel (fostă Podul lui Neag). Dar avem și inovații în programul iconografic, mulțumită noilor pridvoare: Muntele Athos, Iisus copil și alte picturi despre care erminiile grecești vor fi fost mute, devreme ce pridvoarele nu existau, încă.
Am amintit, în context, și cercetările timpurii ale dlui arh. Radu Drăgan care, din anii optzeci încă, (se) întreba - retoric, firește - dacă "Au cunoscut meșterii lui Constantin Brâncoveanu secțiunea de aur?" și alte întrebări din acestea retorice, spre pildă legătura acestora cu constructorii piramidelor, prin transmisiune în interiorul ghildelor de constructori operativi, trecând prin templul de la Ierusalim și prin știința catedralelor occidentale, deja construite la vremea lui Brâncoveanu. Am propus și ipoteza inițierii acestor meșteri locali, probabil de către meșteri aduși din Italia prin intermediul lui Del Chiaro, sfetnicul de taină al lui Brâncoveanu și, probabil, administrator al averii acestuia păstrată în băncile venețiene și florentine. Am discutat cu cei de față despre tabloul meșterilor de pe fațada de vest de la Hurezi și câte altele.
Au fost și întrebări, nu neapărat la subiect, dar se vedea că sunt oameni interesați de teme care nu sunt neapărat actuale, orice va fi însemnând asta în România contemporană... Le mulțumesc tuturor celor ce au avut bunătatea să participe la această întâlnire, care s-a sfârșit și cu o lansare de carte. Cea mai recentă, a mea, ORIGINAR(h) - Introducere în arhitectura primă, Ed.Paideia, 2025. A trebuit să sintetizez în câteva cuvinte preocuparea de câțiva ani buni, în pregătirea unui curs pentru studenții anului al patrulea de la universitatea unde predau, UAUIM București. Sper că am fost cât de cât limpede: sunt aproape tot atâtea origini câte definiții distincte ale arhitecturii există. Și, de aici, discuțiile...
