Îmi pun urechea la pământ
S-aud cum iese din mormânt
Lumina sufletului dus
Care se ia după Isus.
Încuietorile se sparg,
Tot ce e strâmt se face larg
Și greul care mă strivea,
De nu puteam nici să respir,
Se subțiază în zefir
Mă simt de parc-aș învia
Deși nu știu să fi murit.
(în perioada 1 aprilie 2023 - 30 iunie 2023, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)
0 comentarii
Arhiva rubricii
Isus din copilărie, Vasile VoiculescuLaudă pietrei, François Cheng, traducere de Ioana IeronimSă uităm înseamnă să nu mai scriem, Ioan T. MorarAutoportret, Linda Pastan, traducere de Ioana IeronimBocca di leone, Marin SorescuToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate