Îmi pun urechea la pământ
S-aud cum iese din mormânt
Lumina sufletului dus
Care se ia după Isus.
Încuietorile se sparg,
Tot ce e strâmt se face larg
Și greul care mă strivea,
De nu puteam nici să respir,
Se subțiază în zefir
Mă simt de parc-aș învia
Deși nu știu să fi murit.
(în perioada 1 aprilie 2023 - 30 iunie 2023, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)
0 comentarii
Arhiva rubricii
perpetuum mobile, Dan Mircea CipariuHotel, Cezar BaltagRugăciunea este ceea ce rămâne, Jaan Kaplinsky, traducere de Ioana Ieronimcând eram mic, visam să fiu și mai mic, Ioan Es. PopDiphylleia grayi, Ruxandra CesereanuToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate