Cînd beau

Cînd îmi beau scotch-ul de 300$
în compania lui Roshí
mi-astîmpăr orice sete - şi
un song pe buze-mi vine
se-ntinde o femeie lîngă mine - şi
orice dorinţă mă îmbie
să mă ghemuiesc în pielea goală
între salivîndele ei fălci

Ajunge, strig, ajunge
Roshí îmi umple însă iar paharul
şi mă chinuie noi patimi
pofte noi
De pildă cad
într-o tulipă
(căreia nu-i mai dau de fund)
sau mă cufund prăvalnic şi nocturn
într-o împerechere sexuală năduşită
cu cineva aproape de două ori mai mare
decît
pe boltă
Ursa Mare

Cînd mănînc carne cu Roshí
patrupedele
nu mai dau ţipăt şi
bipedele
nu-ncearcă să mai zboare
iar somonul roz şi
stors de vlagă
se întoarce-n mîna mea, acasă
în timp ce lupul lui Roshí
muşcîndu-şi lanţul rupt
face senzaţie
în chilie
împrietenindu-se cu toată lumea

Cînd mă ghiftui cu Roshí -
şi Ballantine-ul curge
mi se strecoară pinii-n sîn
iar marii şi plictisitorii
bolovani suri
ai lui Mt. Baldy
mi se tîrăsc în inimă - şi
se înfruptă toţi şi toate cu
grăsimea delicioasă şi
cu popcornul cu brînză, alb,
sau cu tot ce-şi vor mai fi
dorit
în aceşti ani din urmă


(poem din volumul Cartea aleanului de Leonard Cohen, în traducerea lui Şerban Foarţă şi a Cristinei Chevereşan, apărut la Editura Polirom, în anul 2006)