Despre lucrurile cu adevărat importante

În fiecare joi în drum spre şcoală
venea un domn cu pălărie
şi ne-arăta păsărica
Pe vremea aia nu ştiam că viaţa
e o moarte lentă, ca şi cum
te-ar mîngîia cineva pe obraz
pînă la ţîşnirea sîngelui
Habar n-aveam
că dragostea-i şi ea o moarte lentă,
de parcă te-ar înjunghia cineva
în inimă
cu un trandafir
Nu-nţelegeam de ce se poartă
Dumnezeu
uneori
de parcă s-ar trage din maimuţă
Nu-nţelegeam de ce-au femeile
fundul
atît de mare
Nu-nţelegeam de ce-s atîţia oameni
pe pămînt,
de parcă unul singur
n-ar fi fost de-ajuns.