Lipsa capului

1. Zidul
N-aș face asta în locul tău. Nu cuvintele îmi atraseră atenția, ci tonul ușor zeflemitor. Cu câteva clipe înainte, căzusem în genunchi și cu ochii în lacrimi, cu unghiile înfipte în tencuiala mâloasă, prinsei a-mi izbi fruntea de zid, sacadat, fără grabă, dar decis să o fac până când mi se va fi scurs tot sângele. Și iată-mă întors din drum, practic, cu fața către puștiul care scuipa semințe într-o rână și pe care fața mea, Doamne, mai e posibil oare, plină de speranță, îl făcu să continue: vezi că e plin de pișat.

2. La o bere
Atunci, ușa din spate a cârciumii fu dată de perete. Pe acolo ieșisem și eu mai devreme decis să mă omor. Omul de acum își scoase mădularul și începu să ude zidul de ziceai că tocmai ce băuse un butoi de bere. Apoi își săltă mătărânga pe sub burtă la loc în pantaloni și se îndepărtă fără o vorbă. Mă întorsei la puștiul care mă salvase. Tu ce cauți aici, îi aruncai, iar el mă întrebă: ai 5 lei? Luă bancnota fără să-i pese de sângele de pe mâna cu care îi întindeam banii. Îl aștept pe tata să iasă. Ca să-l duc acasă.

3. A fost niciodată
Am încercat să mă ridic. Am căzut înapoi în genunchi. Sângele îmi curgea șiroaie pe față. Mai dă-mi 5 lei, l-am auzit pe puștiul de alături. M-am întors spre el. Din cauza sângelui aproape nu-l mai vedeam, dar altceva mi-a atras atenția: vocea lui. Brusc mi-a venit în ochi ea, pe care o pierdusem cu 12 ani în urmă în acel accident stupid când îmi purta copilul în pântec. Abia acum mi-au dat lacrimi care s-au amestecat cu sânge. M-am scotocit în buzunare și i-am întins o hârtie de 10 lei. Hai acasă, tată, mi-a spus.

4. Kiwi românesc
Ia vino mai aproape, puștiule, să te văd. Ce prostii spui tu acolo? Fi-mi-ar sângele de râs, acum și-a găsit să-mi intre în ochi. Cum să-ți fiu eu tată? Vino, vino mai aproape. Nici nu semeni cu ea. Ea era frumoasă, ce spun frumoasă, picau zorile la picioarele ei. Tu ești urât ca dracu. Cum să fii tu fructul iubirii noastre? Doar vârsta, poate. Precis stai aici la cârciumă ca să jefuiești oamenii nevoiași. La câți le-ai zis tată până acum? Ia spune. Hahaha. Unde pleci? Stai, mă, unde pleci? Na, stai, mai ia 10 lei.

5. Cosmic latte
Începu ploaia, ceea ce fu bine pentru că-mi spălă sângele de pe față și formă în bălțile de pe jos o dâră de stele pe urmele puștiului care doar ce îmi spusese tată, întinsă până la ușa, pe scările, în camera în care pe masă mă aștepta o cafea de aceeași culoare și doar ce sorbii din ea că mă luă amețeala încât mă-ntrebai ce dracu mi-a pus copilul în cană ca toate umbrele existenței mele să mă-mbie să dansez cu ele și atunci realizai cu o urmă de luciditate că, bineînțeles, acesta era un fel mult mai bun de-a muri.

6. Nocturn
Când m-am trezit, era încă noapte. Adormisem cu capul pe masă, deși știam că n-ai cum s-adormi de la o cafea. De nicăieri se auzea ceea ce părea o muzică pierdută, acoperită de-un foșnet circular și de-un murmur agățat în întuneric. Încercai să-mi ridic capul, dar îmi căzu la loc. Zgomotele creșteau în intensitate. Realizai că foșnetele sunt pași care dansau în jurul meu, iar murmurele cuvinte care-mi vorbeau. Tu ai omorât-o. Tu ai omorât-o. Tu ai omorât-o. Totul începea să prindă sens. De fapt, cafeaua mă trezise.

7. Pe drum
Peretele se lumină și în el mă văzui aplecat peste trupul unei femei din abdomenul căreia atârna tot, inclusiv un făt încă legat de mama sa. Dădui să mă ridic, dar eram țintuit în scaun ca într-o sală de proiecție. Cadrul imaginii se lărgea: întâi apăru un drum, apoi o mașină răsturnată. Atunci realizai că foșnetul care dansa în jurul meu nu era al unor pași, ci chiar zgomotul care mă trezea în fiecare noapte în ultimii 12 ani. Niciodată n-am știut ce e. Acum că vedeam, era sunetul unei roți care se învârte în aer.

8. Unde nu-i cap
Un accident mai puțin obișnuit s-a petrecut vineri pe Colina Dorului. O mașină cu două persoane la bord a virat brusc, aparent fără motiv, și s-a rostogolit de mai multe ori. Deși bărbatul a scăpat doar cu răni ușoare, femeia, însărcinată în 8 luni, a fost aruncată prin parbriz și a murit pe loc. Salvatorii sosiți în urgență au fost șocați de modul în care fusese sfârtecat trupul femeii căreia îi lipsea capul care, conform surselor noastre, nu a fost găsit nicăieri. Polițiștii nu au stabilit încă cine era la volan.

9. Așchie
Era un hârșâit. Înainte și-napoi. Înainte și-napoi. Ai fi zis că-i o coasă-n fâneață, deși eu eram încă înăuntru. Era și un zgomot de vase de bucătărie, dar hârșâitul era de la mâna mea care freca masa. Capul nu mi-l puteam ridica. Deschisei ochii. Pe fundal, o femeie-ntr-o rochie ușoară își vedea de treabă. Nu puteam să-i văd fața pentru că o așchie din lemnul mesei îmi bloca privirea. De unde mă uitam eu, femeia nu avea cap. Îmi adunai puterile și lovi mai tare cu mâna. Așchia îmi intră în deget. Leșinai instant.

10. În căutarea timpului pierdut
Reține din mărturia expertului criminolog lipsa capului ca posibilă dovadă a decapitării victimei și transportării acesteia la locul accidentului rutier. Reține din mărturia expertului psiholog pierderea memoriei ca posibilă dovadă a traumei emoționale suferită de inculpat în urma uciderii victimei. Deși locul și motivul crimei rămân necunoscute, coroborând în mod logic probele de la dosar, condamnă inculpatul la 12 ani de închisoare cu executare de îndată. Sentința nu este definitivă și poate fi atacată cu recurs.

11. Lambada
La închisoare nu aveam oglinzi, uitasem cum e. Mă priveam, când se porni o muzică săltăreață și șoldurile începură să mi se miște pe ritm. Mă bufni râsul: parcă eram piticul din Twin Peaks. Mă oprii, dar nu și imaginea din oglindă, care continua să danseze. Nu mă mai recunoșteam. Nici ce făceam. Ne certam rău. Situația era de nesuportat. Nu o pusesem eu să rămână însărcinată. Îi dădui o palmă, iar capul ei secționat de-o grilă metalică în căderea pe scări se opri în iarba cosită. Simții o-nțepătură în brațul stâng.

12. Ai sau n-ai
În oglindă, dansam tot mai tare. Și săpam. Dansam și săpam până capul ei apăru dezgolit de toate imperfecțiunile lumești. Atât de frumoasă era. În realitate, brațul stâng mă strângea tot mai tare, probabil din cauza așchiei care din deget îmi tot urca spre umăr. Luai craniul și mă privii în minte cum îl țineam în mână până așchia ajunse în fapt să-mi străpungă inima și atunci pronunțai în oglindă: a nu fi sau a fi, care, firește, nu era o întrebare, ci un anunț, cum că toate fiind clare acum, puteam muri. Și murii.

13. Piele și boss
Era o bucătărie mică și sărăcăcioasă, dar încălzită de soare și de mirosul puternic de cafea. Te-ai trezit? Un înger, mă gândii. Ai adormit aici cu capul pe masă. După sânii legănați pe sub rochia ușoară o recunoscui pe femeia de mai devreme. Acum avea chip și îmi zâmbea. Mamă. Puștiul intră în fugă, înșfăcă un colț de pâine și se așeză lângă mine. Chivule, îl dojeni femeia. Îl privii cu coada ochiului. Prin cămașa subțire i se vedea pielea lipită de coaste. El așteptă să-mi cobor ochii, apoi îmi zise: dă-mi 5 lei.