Imaginile pe care le realizez cu ajutorul inteligenței artificiale, având la bază fotografii pe care le-am făcut cândva, mă duc cu gândul la numerele complexe, stimulându-mă să continui povestea din fotografie pe o scenă virtuală, unde elementele fictive pot fi oricât de fanteziste, de la imaginea memoriei unui pixel la visul unei galaxii îndepărtate.
În cazul abordării pe care o experimentez acum, provocarea rezultă în principal din limitele inerente ale controlului asupra rezultatului, deoarece transformările făcute de AI se petrec brusc, ca o surpriză, spre deosebire de transformările determinate de editarea creativă pas cu pas a unei fotografii în programele de editare.
Nu întotdeauna imaginea rezultată mă mulțumește pentru că AI nu face de fiecare dată legătura pe care o doresc între fotografie și textul de comandă prin care vreau să controlez transformarea.
Multe încercări, multe surprize și multe idei noi până la o imagine satisfăcătoare, pe care o editez apoi clasic în programe de editare.
Dincolo de aceste secvențe, este bucuria de a crea ceva nou, de a aduce în prezent un vis viitor sau de a evoca un timp care nu mai există ca și cum s-ar petrece în prezent, într-o lume paralelă.
Îmi place să creez triptice, în care fotografia (parte din fotografia pe care am făcut-o, atunci când nu pot evita crop-ul) se continuă cu imaginile realizate cu ajutorul AI.
Inteligența artificială este astăzi o unealtă la îndemâna oricui, așa cum a devenit la un moment dat aparatul foto, și nu văd nicio limitare, de nicio natură, pentru a fi folosită în scopul de a crea imagini care să aibă vocație artistică, dacă se respectă etica folosirii acestui instrument creativ.
Cred că arta prezentului nu este deosebită de arta oricărei perioade, doar formele și mediile de exprimare diferite coexistă mai mult sau mai puțin atemporal, fără ierarhie, oglindind prezentul acesta complicat după legi mai mult sau mai puțin haotice, sub toate aspectele și în toate fazele sale istorice.
Tripticurile de mai jos se înscriu fiecare în următoarele idei inițiale:
1. "Cine sunt eu? Ah, acesta este marele puzzle." (Lewis Carroll)
2. "Visează cu ochii deschiși, vezi în întuneric." (Dejan Stojanović)
3. "Cei care nu cred în magie, nu o vor găsi niciodată." (Roald Dahl)
4. "În sufletul tău sunt lucruri infinit de prețioase care nu-ți pot fi luate." (Oscar Wilde)
5. "Întreaga noastră transformare spirituală ne aduce în punctul în care realizăm că în propria noastră ființă suntem de ajuns." (Lao Zi)
6. "Am fost acuzată de întuneric de lumina mea interioară." (Alison Hawthorne Deming)
7. "Toți oamenii au trei vieți - una publică, una privată și una secretă." (Gabriel García Márquez)
8. "El a pus stăpânire pe cea mai importantă parte a ei - principiul parfumului ei" (Patrick Süskind)
9. "Adevărul nu este întotdeauna o lumină orbitoare. Uneori este un întuneric adânc și orbitor, care luminează și arde la fel de sigur." (Albert Einstein)
10. "Când mă uit la pozele pe care le-am făcut, am uitat ce am văzut în fața aparatului și reacționez doar la ceea ce văd în fotografii." (Minor White)
11. "De ce ochiul vede un lucru mai clar în vise decât îl vede imaginația când ești treaz?" (Leonardo da Vinci)
12. "Se întâmplă atât de puțin din ceea ce s-ar putea întâmpla." (Salvador Dali)
13. "Când știu cine sunt, eu sunt tu." (Ram Dass)
***
Portretele realizate de mine, pe care le vedeți aici, sunt transformate cu ajutorul AI și au ca temă câteva fotografii din albumele de familie.
A fost o provocare să le transform, să le dau o viață nouă, cu gândul de a reține în imagine ceea ce aceste persoane aveau esențial, particular, emoționant.
(click pe oricare fotografie pentru slideshow)
