Achime, vin' de mănâncă, striga Maica Rica după nepotu-su, care cioplea la icoana de i-o ceruse părintele Șofronie. Dădu zor să termine, dalta îi alunecă și o așchie îi sări în ochi. Lăcrimând, fugi la fântână, se spălă bine pe față și așchia se duse. După masă, merse la biserică și potrivi icoana pe perete. Da' ce, Achime, începu să plouă? întrebă popa, văzând o băltoacă sub icoană. Privind în sus, văzu lacrimi curgând din ochii Sfintei Fecioare. Ajută-ne, Doamne, șopti și căzu în genunchi rugându-se.
Roxana Catana Tarhon
Mami, când o să am 20 de ani o să am și eu chelie ca tata? La 20 nu, puiule, da' mai târziu nu se știe; dacă ai luat de la taică-tău gena asta, vei cheli. Da' burtă mare voi avea? De tine ține, că lu' tac-tu i-a apărut cam când l-am cunoscut eu, pe la 50 de ani, de la câtă bere a băgat în el. Ochelari de-aia groși voi avea? Depinde de la cine ai moștenit ochii; acu' la 4 ani, nu dai semne că vei avea probleme cu vederea; vom vedea cu timpul. Da' măcar pensionar special ca tata pot fi când voi crește mare?
Tavi Tone
Avea bunicul un topor mândru, dintr-un oțel călit cu răbdare și pricepere de către un meșter fierar de-al locului. Coada i-o ciopli în lemn de salcâm și o lăsă toată iarna după sobă să se usuce strașnic. Apoi o fierse în ulei de in să-i dea putere. Mă copile, nu-l strânge tare în mâini că lemnul să răzbună. Și nu lovi la întâmplare buturuga, privește-o bine înainte, că-ți va spune sângură pe une să dăspică. Ai văzut că nu-i greu? Amu adună și ășchiile în coșul din răchită, cu ele aprindem focul.
