În cele ce urmează, Cezar Amariei (jurnalist practicant - Europa Liberă, Observator Cultural - și scriitor de ziua a șaptea - Zilele noastre mărunte, Polirom, 2018; Exerciții de liniște, Polirom, 2021) a formulat câteva gânduri după citirea textelor selectate pe LiterNet din temele: TIFF, Nocturn și Pe drum - toate textele aici.
*
Mică schimbare de strategie: de această dată vor fi două categorii de texte evidențiate, cele publicabile și cele cu potențial, dar la care ar mai fi de lucru. Un fel de premiați și menționați. La final, un pont literar. Așadar (cu italice, câteva păreri ale mele):Premiați:
TIFF
Liviu Rusnaciuc Petru
Facdis pune mâna pe condei și trage. Mori, Kefaki, du-te-n dragostea mă-ti. Ratează. Textul armat cu cea mai letală cerneală ricoșează într-o tabula rasa după care stă pitit Kefaki căutându-se de condei. N-are. Pân-aici ți-a fost, zice Facdis lipindu-i condeiul de tâmplă. Trage, madăfacă, dacă mai ai cu ce, zice Kefaki. Facdis apasă pe trăgac, condeiul se blochează, Kefaki scoate i-ul care îi lipsește lui Facdis și i-l înfige în piept. Cam nașpa fără autocorect, madăfacă, nu? Stop. Băgați sânge. Gata? Motor, acțiune.
Imaginație, umor. Excelent, felicitări!
TIFF
Vlad Mușat
Reporterul dă drumul la reportofon. Domnule regizor, cum ați descrie ce ați făcut? Mă consider un deschizător de drumuri. Am filmat 12 oameni care se aflau la granița dintre lumi. Privirea lor disperată cu care se agață de lumea asta, apoi clipa când sufletul se desprinde de trup și, la final, liniștea care durează până la degradarea corpului, toate sunt momente magice pe care oamenii le apreciază enorm, chiar dacă mă contestă. Anticipez următoarea întrebare. Da, merită să fac închisoare pe viață pentru artă.
Un text bine condus, foarte bun finalul.
Mențiuni:
Nocturn
Gilda Pîrvan
Mă-ndrăgostisem complicat de ea. Burlac zburătăcind din floare-n floare, eram acum din prădător pradă. Ne-am mutat împreună și o vreme ne-a fost bine. Ea lucra la spital, de zi. Apoi s-a mutat de noapte, fără vrerea mea, și ciudățeniile au început a se ține lanț: ruj-flacără, ploaie de parfum, portjartier. Ca un prost, credeam că-s pentru mine. Ieri și-a uitat agenda pe masă. Am deschis-o și m-am uitat în oglindă. Două coarne se holbau batjocoritor la mine. Frumoasa mea era un fluture nocturn.
Bună ideea, bun ritmul, puțin cam multă peltea.
TIFF
Paul Dârvariu
Te Iubesc Femeie Frumoasă. Asta am scris pe bannerul pe care l-am agățat pe cea mai înaltă clădire din București. Nu m-am cățărat până la ultimul nivel. M-am gândit că de la înălțimea celor 137 de metri scrisul n-ar fi vizibil, așa că m-am oprit pe la etajul 20. Urcușul a fost un mizilic. Nu degeaba am abonament la sala de escaladă. Momentul l-am ales bine: noaptea de duminică spre luni. Acum s-a pornit nebunia: poliție, salvare, pompieri. Cobor doar dacă mi-o aduc pe Ana de la 6. Sper c-o lasă bărbatu-său să vină.
Bun ritmul, nu am înțeles "momentul l-am ales bine: noaptea de duminică spre luni", joi spre vineri nu putea că urma o zi de post?
TIFF
Teia Brînză
Erai singură sub un arțar rotat din mijlocul curții, în furnicarul de oameni. Ai râs ca Seydoux, cu o tristețe mângâietoare. După 3 ani, te-ai ițit din nou din frunziș. In the mood for love rula în seara aia. Erai neschimbată, o lume întreagă se rotea în jurul aurei tale, nimic nu te atingea. Ți-am dat biletul meu. Era sold out. M-am strecurat prin culise. Am stat lângă tine pe scară, atingându-ți uneori din greșeală cotul. După film, ni se făcuse poftă de noodles și viață. Dar erai căsătorită. Și tu, ai uitat?
Text salvat de final, prea multă prețiozitate încarcă inutil ("tristețe mângâietoare", "o lume întreagă se rotea în jurul aurei tale", "ni se făcuse poftă de noodles și viață"). Aș păstra doar ultimele două propoziții și aș reconstrui totul.
Micile păcate ale microprozelor:
"Noaptea își aruncase neglijent mantia înstelată" - primul pas bun spre proza de calitate este lepădarea de locurile comune.
"pielea ți-e mai mătăsoasă și mai parfumată, părul mai rebel și mai încâlcit, sânii mai grei și mai rotunzi, coapsele mai primitoare și buzele mai lacome și mai umede" - Vrei să fii un autor deosebit, atunci te lepezi de locurile comune. Reconstruiești acest portret sau recurgi la clișee doar dacă este ceva intenționat, nu mi s-a părut că e cazul aici.
"Un câine latră răgușit, ca după câteva nopți de excese" - nu reușesc să-mi dau seama care ar fi genul de excese canine care să genereze răgușirea.
"Cerul a început să plângă" - parcă am mai auzit expresia asta de câteva sute sau mii de ori
"Traducerea asta sună rău de tot. E 2 dimineața și am revenit la vechile obiceiuri. Noaptea întunecată a sufletului. Încă o traducere care sună prost" - Am pus cu italic ceea ce cred că ai vrut să spui, și anume o referință la lucrarea Sfântului Ioan al Crucii. Dacă nu semnalezi prin semne de punctuație (ghilimele, dacă regulile grupului le permit) sau italice că e vorba de altceva, pasajul se citește continuu și poate naște confuzie.
"lumina lanternei răzbătea cu pulsațiile morții bacteriilor. Pășește cu grijă, molfăind firele de iarbă cu tălpile desculțe. Sunet de chirăit chircit într-un țipăt de bebeluș ce plânge" - Sublinierile îmi aparțin și identifică zonele în care autorul încearcă niște pasaje prețioase din care eu nu am reușit să obțin, după multiple recitiri, altceva decât aceleași nedumeriri prozaice.
"Zilele-i erau cernite (...) însă nopțile-i vuiau" - O construcție adversativă pe care n-o înțeleg, nu mi se par elemente din aceeași categorie sau opozabile.
"Părintele Agheasmie și-a tras gluga-n cap și a-nchis încet ușa. A coborât repede scările și s-a cufundat în întunericul de afară, grăbindu-se spre casa de pariuri de lângă piață, singura deschisă nonstop. Înainte să intre, și-a făcut cruce și și-a pus o mască peste gură. Într-un colț, îmbrăcat la fel, Preacuviosul Grătarie completa de zor într-un carnețel. S-a așezat lângă el și i-a șoptit: La Liverpool cu Tottenham pune 3 plus, părințele, pe un singur bilet, că-i cotă de 3,65. Să mă ia dracu' de n-o să dau lovitura" - Vinzi prea repede poanta, mai ales pentru un spațiu atât de mic cum este microproza. În loc de "grăbindu-se spre casa de pariuri de lângă piață" era suficient "grăbindu-se spre piață" iar dialogul final stabilea și spațiul.
"Înghit hulpav din rotundul lunii și-mi deschid porii asemeni unei veritabile flori Night lady. Bucle rebele, rochie-furou satinată, dezvelind seducător rotula, tocuri lovind sacadat caldarâmul, vârful limbii umezind buze roșii" - Pe lângă doza mărită de prețiozitate ce poate lipsi, prima frază (Înghit hulpav din rotundul lunii și-mi deschid porii) este în opoziție cu restul: nu-mi conturează imaginea seducătoarei nocturne.
"îi fu dat să adulmece în treacăt tresărirea cadânei. În noaptea aceea stelele au uitat să clipească, atât de aprins nu dormeau cei doi, iar în zori lovitura fu una de teatru. Prințul plecase și calul rămăsese" - N-am înțeles adulmecarea tresăririi. Când e o lovitură de teatru, mai bine o arăți, nu o anunți. Dacă e cu adevărat o lovitură de teatru, cititorul pricepe și fără avertisment.
"Noi suntem prădători, specie dominantă și perfect integrată" - Arată, nu spune. Să rezulte asta dintr-o acțiune sau dintr-un dialog (la modul indirect). Lasă cititorul să ajungă la concluzie.
"Splendoarea acelei dimineți de primăvară îți tăia inima încet, ca un cuțit manevrat elegant de mâini ce deschideau un plic. Alergai spre spital, sub corcodușii care ningeau cu petale" - Prețiozitate cu comparație ratată, viscolită de petalele corcodușilor.
"ultimele picături din boabele culese pe înserat explodează a dimineață în mine" - De-abia aștept ca textul acesta să devină probă la bac, să explice elevii ce-a vrut să spună autorul, poate pricep și eu.
"Drumu-i șerpuitor precum gându-ascuns" - Gândul meu ascuns e destul de drept. E complicat să faci o comparație cu elemente din zone diferite (concret / abstract, în cazul de față)
"Boierule, te-am argățit toată fierbințala verii" - Dacă personajul ar fi vorbit natural, ar fi sunat mai puțin a literatură?
"Ia un fursec dureros, e proaspăt" - Văd deja magazinul din care e cumpărat, "La fursecul dureros de dulce" (asta așa, să aibă și o conotație culturală).
"iar una dintre stele-și ținea depărtat colțurile precum brațele care așteaptă îmbrățoșat sau măcar a cuprinde tot universul. Amorul le-a fost durat vreme de-o cădere de stea" - Pe mine, limba asta română mă doare și morfologic, nu doar logic.
"miroase a pișat și vise destrămate" - Încerc să-mi dau seama a ce miroase mai tare. Nu orice alăturare de cuvinte (chiar și șabloane de tipul viselor destrămate) produce literatură.
"Călca apăsat ca un centurion roman, cizmele lui spintecând liniștea, ca zborul șoimului, cerul. Drumul îi era necuprins, cătând dincolo de zări, pașii săi încrustând clipa în piatra rotundă." - Gerunzita e boală grea, poate fi ușor evitată dacă folosești același timp verbal cu care începi fraza: "Călca apăsat ca un centurion roman, cizmele lui spintecau liniștea, ca zborul șoimului, cerul. Drumul îi era necuprins, căuta dincolo de zări, pașii săi încrustau clipa în piatra rotundă." Și prețiozitățile sunt de lepădat ("pașii săi încrustând clipa în piatra rotundă" e doar un exemplu. "ceața parșivă" e altul, mai sunt).
"Timpul începea fărâmițarea făpturii" - Ce pierde textul, orice text, dacă dispare această propoziție? E vreun text la care ar aduce plus valoare?
"Întinde cu palma un afiș mototolit. Nimic despre dragoste, sâmbătă, Cinema Dacia. Jos, în colț, mâzgălit cu pixul Te-am așteptat ca prostu și n-ai venit, ești o curvă. Rânjește. N-a uitat să citească" - Ultima propoziție este atât de în plus, strică tot... Excesul de explicații dăunează.
"Sufletu-mi se răsucește râvnitor pe alb" - Negrul mută și suportă consecințele. De ce să fie simplu și cu sens?
"Dumnezeu a ieșit pe balconul cerului și i-a scris pe geam că timpul iartă fără frământări inutile" - Fără prețiozitate, viața e pustiu.
"Miroase a sfârșit" - A început cum miroase?
*
Pontul literar nu e un sfat, nici o recomandare, doar o opinie personală:
Încercați să sintetizați pentru voi, într-o propoziție / frază scurtă, despre ce e vorba în proza pe care vreți să o scrieți:
un călugăr are parte de o surpriză când merge noaptea la o casă de pariuri,
fata de împărat se alege cu o problemă atunci când credea că și-a găsit prințul (puteți detalia ceva mai mult), șamd.
Exercițiul poate fi aplicat oricărei opere vă place:
un băiat iubește o fată dar familiile lor se opun relației, din cauza unei rivalități seculare;
o soție își abandonează familia pentru un tânăr ofițer și se sinucide când realizează că a obținut doar excludere socială în locul iubirii visate;
după două zile și două nopți de luptă, un bătrân pescar reușește să captureze un pește spadă pe care i-l mănâncă rechinii, în drum spre mal.
Dacă nu reușiți să sintetizați într-un rând - două firul narativ, dacă nu aveți un nucleu, nici cititorul nu va rămâne cu mare lucru la finalul lecturii.
De aici, de la schiță, de la o viziune clară, începe totul. De la femeia care se aruncă în fața trenului și lasă în urmă un "de ce"?