De regulă, când cineva se gândește la bisericile de lemn din România, prima regiune care îi vine în minte este cea din nord-vestul țării, renumită pentru tradiții ce se pierd în negura timpului. Dar s-ar putea să fiți surprinși. Nu departe de Timișoara, în apropierea orașului Făget, într-o zonă idilică ce se întinde până la izvoarele râului Bega și până la poalele munților Poiana Ruscă, se află mai multe comori de arhitectură rurală din lemn, prea puțin cunoscute și destul de rar frecventate. Aceste sate pitorești - întinse pe dealuri și punctate de pajiști, livezi și fânețe - găzduiesc peste o duzină de biserici de lemn ridicate înaintea și în timpul ocupației habsburgice.
Aceste lăcașuri de cult au fost construite folosind grinzi masive de lemn pe care meșteșugarii le-au sculptat, îmbinat și fixat folosind o varietate de tehnici, însă niciun cui. În unele biserici, zidurile exterioare au fost tencuite; în altele, grinzile de lemn rămân vizibile, frumos îmbinate în formă de coadă de rândunică. În interior, bisericile sunt placate și decorate de renumiți pictori locali, iar acoperișurile și turlele sunt de obicei din șindrilă, cu un vârf în formă de bulb de ceapă.
Sună interesant? Ce-ați zice de un tur care să includă bisericile de lemn din Margina, Curtea, Românești, Pietroasa, Crivina de Sus și Poieni? Toate aceste sate se află la mică distanță unul de celălalt.
Satul Margina, accesibil direct de pe autostrada A1, merită o oprire mai lungă, deoarece în timpul călătoriei în lumea bisericilor de lemn din Banat veți putea face incursiuni și în patrimoniul gastronomic și etnografic al regiunii. Nu vă lăsați descurajați de periferiile industriale. Centrul Turistic local oferă un plăcut "Mic dejun la Margina", un brunch tradițional la o stână, cu produse tradiționale provenite direct de la săteni. Acesta include, de obicei, brânză dulce și telemea, șuncă, untură, cârnați afumați, praz, ridichi, pâine coaptă în casă, ouă fierte, iaurt, miere, dulceață de trandafiri, produse de patiserie de casă și țuică de prune. Dacă vă trage ața, puteți merge cu o căruță trasă de cai (vara) sau cu o sanie (iarna), ori puteți vizita Muzeul Satului din Sintești, o poartă către lumea fascinantă a satului tradițional bănățean. Cheia de acces se află la învățătorul local. Biserica de lemn bine conservată din Margina datează din 1737, iar în cimitirul ei sunt înmormântate unele lângă altele, persoane de toate confesiunile.
Satul Curtea, care există de la începutul anilor 1500, găzduiește cea mai mare biserică de lemn din regiune. Aceasta a fost construită și apoi pictată la sfârșitul secolului XVIII - începutul secolului XIX. Inscripțiile din interior sunt în limba română cu caractere chirilice, atestând atât venerabila vârstă a bisericii, cât și îndemânarea pictorilor locali.
Românești vă va surprinde printr-o biserică construită din bârne de gorun, cu clopotniță separată. Dealurile din jurul satului sunt primitoare, iar Peștera Românești se află la doar o oră de mers pe jos. Aceasta din urmă este renumită pentru acustica sa excelentă, iar concertele de muzică clasică sau rock organizate înăuntrul ei la începuturile toamnei atrag întotdeauna mulțimi considerabile de timișoreni.
Dacă tot sunteți aici, puteți vizita Mănăstirea Izvorul lui Miron, o oază de liniște întemeiată în 1912 de un viitor patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Miron Cristea. Ulterior, izvorul termal local a fost denumit în onoarea ctitorului. Vizitatorii intră în mănăstire printr-o poartă din lemn sculptat și întâlnesc bazine de apă limpede, pline de pești și de nuferi înfloritori. Biserica din interiorul mănăstirii este unică în regiunea Banatului pentru frescele exterioare în stil bucovinean.
Satul Pietroasa are o mică biserică de lemn situată în cimitirul satului, sus pe un deal, cu o priveliște minunată asupra satelor și pădurilor din jur. Exteriorul i-a fost modificat în urma restaurărilor și este acum tencuit; acoperișul este acoperit cu țiglă, iar turnul este acoperit cu tablă, dar în interior puteți găsi icoane vechi, pictate manual pe lemn, precum și prosoape țesute manual în culori vii.
Biserica de lemn din Crivina de Sus este cea mai veche din Banat. Data sfințirii sale este înscrisă deasupra intrării. Dacă ridicați capul, încă o mai puteți vedea. Ea indică anul 1676. Din cauza vârstei sale, biserica este complet lipsită de influențe baroce (care au intrat în arhitectura locală odată cu dominația austriacă, în orice caz după 1716) și, prin urmare, păstrează formele tradiționale. Crucile de lemn de pe peretele exterior sunt așezate acolo pentru feciorii satului care au murit departe de casă, de obicei în războaie. Și această biserică se află pe un mic deal, unde este și cimitirul, lângă intrarea în sat. Este considerată cea mai reușită realizare arhitectonică rurală păstrată în Banat.
Dintre toate satele de pe acest traseu, satul Poieni se află cel mai departe de "lumea dezlănțuită". Este ultimul sat de pe valea râului Bega-Poieni, genul de loc fermecat unde asfaltul se termină și singura potecă ce duce în adâncurile întunecate ale munților Banatului este una prăfuită și pietroasă. Nu departe de sat se poate urca până la Cascada Șopot. Biserica de lemn bine conservată din Poieni datează din secolul al XVIII-lea. Se slujește aici în fiecare duminică și de hram. Ca toate celelalte biserici din zonă, ea poate fi vizitată la cerere, vorbind cu preotul din sat.
Poate aveți nevoie de o mică schimbare de peisaj? Să ne întoarcem la tehnologie. Dacă ați sosit la Timișoara cu avionul, atunci știți că aeroportul internațional al orașului poartă numele lui Traian Vuia, inginer și aviator român care a realizat primul zbor (scurt) într-un avion cu motor, lângă Paris, în 1906. Ei bine, ce credeți? În satul de baștină al acestuia din estul județului Timiș puteți descoperi Muzeul Aviației Traian Vuia, care găzduiește copii ale proiectelor sale de monoplan și de elicopter, precum și informații despre activitățile sale politice.
Pasionații de natură și sport au și ei destule de făcut aici; zona este perfectă pentru drumeții, ciclism sau plimbări cu barca. Puteți petrece o după-amiază leneșă în jurul lacului Surduc, unde se poate înota, sau puteți face o drumeție în Munții Poiana Ruscă. Valea lui Liman vă oferă cazare, masă și o piscină în aer liber. Iar șoseaua Transluncani, un fel de Transfăgărășan în miniatură, deși foarte scurtă, este și ea spectaculoasă. Atenție însă, este foarte îngustă și pe alocuri abruptă! În punctul de altitudine maximă există o parcare unde puteți întoarce în siguranță.
Iar dacă toate acestea v-au făcut poftă să profitați de Capitala Culturală 2023 ca să explorați mai atent întreaga regiune, poate chiar alături de prieteni din străinătate, atunci lăsați-vă ghidați de cartea noastră TIMISOARA23: 23 Secrets, disponibilă în întreaga lume pe Amazon (de pe www.amazon.de/dp/3000725725 aveți livrare în România în circa 5 zile lucrătoare).
