poți iubi doar când devii inocent
mânecile mele bufante ca doi pomișori cu tulpini aurii
rochia mea se leagănă ca un frunziș verde-auriu
mâinile mele ca doi fluturi albi pe umerii tăi
mă ții strâns de mijloc
învățăm să facem pașii de dans încet
aceste dansuri dictate de sunetele unei viori
nu sunt decât tiparele mișcărilor noastre printre lucruri
rotirea lunii în jurul himericei nopți
triumfurile lente ale soarelui
sunt mersul a tot ce este abia născut, fragil, încă orb
luptându-se să găsească drumul curbat spre ochiul cald de lumină
sunt sensul în care mergem
dansăm
alergăm pe treptele amintirilor cunoscute și necunoscute
ne privim în oglinzi
cu alte chipuri, cu alte veșminte
acum facem pașii de dans mai destinși, mai înalți
pletele mele ca niște flame ondulându-se în jurul tău
învață să mă cauți
învață să mă regăsești
când nu-și găsește mingea, copilul mai aruncă o minge să o caute pe sora ei,
și cea de-a doua minge alunecă dincolo de întuneric, dincolo de lumini, pe un alt tărâm, se oprește lângă mingea pierdută
poți iubi doar când devii inocent
prinde-mă de mijloc
mânecile mele bufante ca doi pomișori cu tulpini aurii
mâinile mele ca doi fluturi albi pe umerii tăi
nu-ți fie teamă
cu lămpi în mâini ne privim în oglinzile vaste, goale
în apele lor trezite de lumini, în convulsiile lor albastre mulțimi de vietăți colorate intens se bulucesc privindu-ne, se împrăștie, iar se strâng
ne reflectăm cu fețele noastre roz, straiele aurite între pești ondulându-și voalurile, platoșe din perle, anemone etalând petale de nea și rubin
ne întoarcem unul spre altul: chipuri vinete ochi albi haine negre
în spatele nostru se adâncește o pădure neagră prin care zboară noptatice păsări
au lovit cu aripile peste lămpi, ni le-au stins
dar vastele oglinzile păstrează mai departe ființele noastre strălucitoare captive în alaiul lor sclipitor
nu-ți fie teamă, îți spun strângându-ți mâinile negre la pieptul meu înnegrit
imaginea reflectată e mai puternică decât obiectul care se reflectă
umbra mai puternică decât corpul iradiind lumină
nu-ți fie teamă
amintirea iubirii e mai puternică decât iubirea
2 comentarii
Arhiva rubricii
Un ochi, deschis, Paul Celan, traducere de Ioana Ieronimperpetuum mobile, Dan Mircea CipariuHotel, Cezar BaltagRugăciunea este ceea ce rămâne, Jaan Kaplinsky, traducere de Ioana Ieronimcând eram mic, visam să fiu și mai mic, Ioan Es. PopToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate