După câteva zile încărcate de cultură la Timișoara, veți simți poate nevoia de o ieșire în natură, la aer, apă și răcoare. Banatul nu duce lipsă de destinații pasionante, mai ales dacă vă aventurați dincolo de granițele județului Timiș, în învecinatul Caraș-Severin.
Drumul vă este deschis spre Munții Banatului. În jurul Reșiței, destinațiile abundă și aveți de unde alege. Văliugul, de pildă, e un sat pe lacul Gozna, cu case vechi și pensiuni noi - precum și cu terase de lux, cluburi și pontoane pe malul apei, ce găzduiesc petreceri și alte evenimente distractive pe tot timpul verii. Căutați un loc potrivit pentru înot, caiac sau aventură? Văliugul este o idee excelentă pentru o evadare de weekend dacă doriți să scăpați de căldura sufocantă a Timișoarei, dar nu vreți să ratați distracția (Pentru mai multe detalii, vezi de pildă casa-baraj.ro).
La aproximativ 15 minute de mers cu mașina de Văliug, veți ajunge la o răscruce de drumuri. Faceți dreapta și șoseaua vă va purta spre un platou muntos numit Semenic. În anii 1980, Semenicul era o stațiune de schi intens frecventată de timișoreni. În timpul verilor lungi din Banat, aici se poate practica turismul de drumeție și ciclismul montan. Cea mai mare parte a zonei face parte din Parcul Național Semenic - Cheile Carașului și este supusă unor grade diferite de protecție. Aria protejată cuprinde chei și peșteri uimitoare (de ex. Comarnic), precum și 130 km de trasee de drumeție (Pentru hărți, încercați aici: http://pnscc.ro/harta-parcului/).
Dacă Semenicul nu vă face cu ochiul, rămâneți pe drumul județean 582. După ce treceți de parcul de sculpturi în aer liber, virați stânga în Gărâna - fostul sat german Wolfsberg. Acesta găzduiește un mic muzeu rural, priveliști pitorești și câteva pensiuni cu mâncare excelentă. Tot la Gărâna se desfășoară în fiecare vară un eveniment muzical cu participare internațională și atmosferă unică, ce strânge la cort fani din întreaga țară: Gărâna Jazz Festival.
Ceva mai sus, la Trei Ape puteți închiria bărci sau hidrobiciclete și respira aerul ionizat de munte, sau vă puteți îndrepta către Brebu Nou pentru priveliști idilice. Cu o populație de circa 86 de suflete, comuna Brebu (care include satul Gărâna) a fost întemeiată de meșteșugari germani din Boemia, care s-au stabilit în Banatul românesc cu secole în urmă. Numele său german era Weidenthal. Veți întâlni case renovate cu grijă, grădini liniștite și dealuri blajine cât vezi cu ochiul. Însă tot Brebu este și epicentrul scenei de motociclism enduro din Munții Banatului, găzduind bine-cunoscutul eveniment EnduRoMania. (http://www.enduromania.net/)
O uimitoare călătorie în inima naturii - și, totodată, în timp - o reprezintă și Cheile Nerei. Drumul către tărâmul magic al Parcului Național Cheile Nerei - Beușnița trece prin Oravița, un oraș minier mic și sărăcit, cu un trecut mai degrabă impresionant. Teatrul local Mihai Eminescu este o copie la scară redusă a Burgtheater-ului din Viena, iar două dintre primele căi ferate construite vreodată pe teritoriul României de astăzi au trecut pe aici: calea ferată Oravița-Baziaș, finalizată în 1854, și calea ferată montană Oravița-Anina, care s-a deschis în 1863. Punctele culminante ale unei călătorii pe acest din urmă traseu sunt cele 14 tuneluri, 10 viaducte și cei 21 de kilometri tăiați în stâncă.
În Ciclova Montană, un sat din apropiere, s-a produs bere încă din 1728, sub oblăduirea inițială a mănăstirii catolice din localitate. Iar la circa 25 de km distanță, o mănăstire mai recentă, ortodoxă de această dată, îmbină credința cu puterile vindecătoare ale naturii. Călugărițele de la Mănăstirea Nera - multe dintre ele cu studii de medicină sau farmacie - și-au lansat propria marcă de suplimente alimentare, unguente și ceaiuri, extrăgând vitalitatea din plantele locului.
După încă vreo opt kilometri parcurși pe drumul principal, veți ajunge la Sasca Montană, iar apoi la Sasca Română, punctul tipic de intrare în Cheile Nerei. De acolo, va trebui să călătoriți pe jos - pe poteci umbrite, peste poduri suspendate, prin tuneluri săpate în piatră sau chiar de-a lungul unor margini înguste de stâncă, ținându-vă de cabluri metalice. Uneori, dacă Nera este umflată și vă arde de senzații tari, s-ar putea să fiți nevoiți să o traversați în tiroliană. La momentul potrivit, aici se poate practica desigur și rafting-ul. Treceți pe la Lacul Dracului (despre care o legendă locală pretinde că ar fi fără fund!) sau, dacă aveți echipamente adecvate și suficientă experiență, explorați peșterile. De altfel, puteți închiria din Timișoara serviciile un ghid montan sau ale unei agenții specializate în turismul de aventură pentru a descoperi cât mai multe din atracțiile zonei.
Pentru fotografii frumoase, o opțiune ar fi drumeția până la micuțul dar fermecătorul lac Ochiul Beiului sau până la fascinanta Cascadă Beușnița. Pe drum, încercați să nu ratați nici cascada Văioaga - la fel de pitorească, dar mai puțin cunoscută. De cazat, vă puteți caza într-una din pensiunile din Sasca Română/Montană sau puteți încerca să puneți cortul lângă Păstrăvărie (Camping Bei).
Iar dacă tot v-ați aventurat până pe aceste meleaguri, de ce nu v-ați abate și până în comuna Eftimie Murgu? Zona este renumită nu doar pentru micuța și fermecătoarea cascadă Bigăr, ci și pentru cele 20 de mori de apă tradiționale de la Rudăria, folosite până astăzi și parte a patrimoniului mondial UNESCO.
Și pentru că tot vorbeam de o călătorie în timp, ar fi mare păcat să nu vă îndreptați măcar o parte a atenției către Munții Cernei și Munții Mehedinți. Stațiunea Băile Herculane, situată la aproximativ 200 km sud-est de Timișoara și renumită pentru izvoarele sale termale, are o istorie de două milenii. Pe străzile ei odinioară elegante, au pășit cu secole în urmă împăratul Franz-Josef, capul monarhiei habsburgice, și soția sa, Elisabeta de Austria, care a revenit de mai multe ori în Herkulesbad, întâlnind-o aici și pe poeta-regină a României, Carmen Sylva.
Dacă intenționați să mergeți la Herculane cu mașina, planificați cel puțin trei ore pentru călătoria (dus) din Timișoara pe E70 și opriți la Piatra Scrisă, o biserică mică dar fermecătoare, sculptată într-o stâncă sub un pod de cale ferată. Mănăstirea aferentă, ridicată relativ recent, se află în spatele parcării cu suveniruri. În apropiere, satul Armeniș are zimbri în libertate și poate oferi o gamă largă de experiențe ecoturistice, trasee naturale și bunătăți din surse locale (Opriți la centrul de vizitare sau accesați bisonhillock).
În Herculane, pe lângă hotelurile mari din perioada comunistă, dintre care unele au fost renovate și modernizate, veți găsi o mulțime destul de pestriță de pensiuni noi, cu diverse grade de confort, de la două până la cinci stele, precum și diverse facilități care oferă tratamente balneare cu ape termale bogate în iod, calciu, sodiu și sulf. Dacă, însă, vă displace agitația și aspectul ponosit al stațiunii din vale - căci anii de neglijență și conflictele de ordin juridic asupra drepturilor de proprietate și-au lăsat din păcate o amprentă aproape ireparabilă - puteți oricând evada în Parcul Național Domogled - Valea Cernei, care o înconjoară.
Urcați mai sus și admirați pinii negri ce țâșnesc din carst înspre seninul bolții sau nenumăratele specii de fluturi de pe Domogled. Este vorba, mai exact, de 1.463 de specii, inclusiv unele foarte rare! Un adevărat rai al lepidopterelor. Iar ceva mai departe, în inima pădurilor de pe cursul superior al Cernei, au fost zăriți porci mistreți și râși. Peșterile adăpostesc colonii de lilieci, iar șerpii nu sunt nici ei o raritate în această parte a țării. Munții Cernei sunt renumiți pentru cățărat și pentru posibilitățile de înnoptare la cort, de regulă pe tăpșane aflate în proprietate privată și situate în apropierea râului răcoros, unde și bălăceala e la ordinea zilei în lunile fierbinți de vară. Mai recent, însă, există și posibilitatea de glamping (campare în condiții de lux, la corturi dotate cu terasă, duș și saltele confortabile), pe trasee situate mult deasupra văii, pe plaiuri de un idilic fără egal, la Arjana și Dobraia.
Izvoarele termale situate de-a lungul râului Cerna, în amonte de Herculane, nenumăratele trasee de drumeție, dintre care multe vă vor purta pașii către crovuri, stâne sau cătune pe jumătate uitate precum Ineleț, cu livezile sale de pruni și fânețele aromate, idilicul lac Prisaca, ce folosește și ca rezervor de stocare a apei, cascada Vânturătoarea, Cheile Țăsnei, Crovurile sau stânele și vechile mori de apă risipite încă pe versanți - toate merită vizitate și admirate cu grijă. Priveliștile sunt uluitoare. (Înainte de a vă aventura în necunoscut, informați-vă însă ce trebuie să faceți atunci când vă întâlniți cu viperele și urmați sfaturile experților!)
Ultima pe listă, dar nu și în preferințele noastre, Dunărea! Fluviul care formează granița sudică a României cu Serbia și cu Bulgaria nu este de regulă asociat cu Timișoara, dar poate merita o excursie de o zi, mai ales în combinație cu o ședere în Băile Herculane.
Istoria sa este indisolubil legată de cea a Banatului încă de când trupele împăratului roman Traian au pus pentru prima dată piciorul în Dacia, în primul secol al erei noastre. Podul peste care au mărșăluit soldații, alături de căruțe cu provizii și echipamente militare, a fost proiectat de Apolodor din Damasc și se numără printre cele mai importante realizări arhitectonice ale lumii antice. Un pod arcuit compartimentat, Podul lui Traian a fost primul construit peste cursul inferior al Dunării și avea câte un castru roman la fiecare capăt. Rămășițele acestei nemaivăzute isprăvi pot fi încă admirate în orașul Drobeta-Turnu Severin. De altfel, pentru turiștii interesați, există aici un minunat Muzeu al Regiunii Porților de Fier, un parc central ce găzduiește busturile lui Decebal și Traian, o promenadă plăcută, precum și o cetate medievală renovată.
Una dintre cele mai interesante experiențe pe care le puteți trăi la Cazane în timpul sezonului cald este o plimbare cu barca pe Dunăre, pentru un pescuit de relaxare sau pentru vizitarea obiectivelor turistice. Majoritatea croazierelor cu barca, șalupa sau vaporul pe Defileul Dunării pornesc din Orșova. Ghidul local vă va arăta peșterile și grotele acvatice, Golful Dubova, spectaculoasele Cazane Mici și Mari, mica dar pitoreasca Mănăstire Mraconia suspendată deasupra oglinzii apei, precum și chipul izbitor al lui Decebal, ultimul rege al dacilor, sculptat în stâncă și înalt de peste 50 m. Numai nasul are 7 metri lungime! Un alt obiectiv interesant este Tabula Traiana, o placă memorială în latină, instalată de Traian, pe malul sârbesc.
O alternativă și mai recentă la bărcile cu motor este contemplarea Cazanelor Dunării din aer, cu un avion de mici dimensiuni de la aerodromul Drobeta. Însă puteți vedea o sumedenie de peisaje și din mașină, deplasându-vă pe șoseaua din buza apei. În apropiere de Eșelnița și Dubova au apărut zeci de pensiuni, multe dintre ele oferind piscine și pontoane ispititoare pe malul fluviului. Pentru un moment de liniște, faceți o drumeție, pe picioare sau cu mașina, până la Mănăstirea Sf. Ana, situată pe vârful dealului de deasupra Orșovei. Dacă v-ați cazat în Dubova, traseul de drumeție către Ciucarul Mare este relativ ușor și vă va pune la picioare uluitorul spectacol al Dunării șerpuind prin Cazane.
Întreaga zonă este presărată cu ruine romane, dar în zilele noastre acestea sunt adesea greu de găsit. Cetatea medievală Tricule (sau Trei Turnuri) este situată la aproximativ patru kilometri în aval de satul Svinița. Este vizibilă atunci când Dunărea scade, iar rămășițele a două turnuri ies din apă cu un aer melancolic.
Dacă vă plac caii sălbatici, luați-o spre vest. Se găsesc suficienți pe insula Ostrov, situată în apropierea localității Moldova Veche, unde Cazanele Dunării se lărgesc, iar curgerea mai liniștită a apei aduce a lac. Insula este rezervație naturală, așa că accesul este restricționat. Planificați-vă deci excursia din timp.
Cel mai bine ascuns (la propriu!) secret al zonei este insula Ada Kaleh, din apropierea Orșovei. Dar nu vă apucați să o căutați. Fosta exclavă turcească, care cuprindea locuințe, moschei, bazaruri ș.a.m.d. a fost scufundată în anii '70 pentru a face loc lacului Porțile de Fier și hidrocentralei omonime. Unele clădiri și părți ale cimitirului au fost strămutate pe insula Șimian, în timp ce o mare parte a populației a ales să se mute în Constanța, la Marea Neagră sau chiar în Turcia. Reputația locului, însă, s-a păstrat nealterată. Timișorenii mai în vârstă preamăresc și astăzi virtuțile cafelei și ale dulciurilor de la Ada Kaleh...
Pentru mai multe detalii, istorii, fotografii și date inedite legate de Timișoara și Banat, toate într-o limbă de circulație internațională, nu ezitați să comandați sau să descărcați de pe Amazon ghidul nostru TIMISOARA23: 23 Secrets! În librăriile timișorene el s-a epuizat.
