"Mexic este pământul meu! Nu m-am născut aici dar îl iubesc. Este cea mai frumoasă țară din lume. Acum este adormit gigantul. Îl văd pe gigantul Americii dormind la prânz, somnul de noapte, el nu este trezit în totalitate." (Chavela Vargas, cântăreață originară din Costa Rica, prietenă intimă a pictoriței mexicane Frida Kahlo)
"Mexic are un loc pentru străini, are un cântec straniu. Când spui Mexic, spui dulce Mexic, cuvântul Mexic, nu Argentina, nu Brazilia, nu. E Mexic cuvântul divin, cuvântul magic, cuvântul înțelept, este sunetul și este culoarea care apare în creierul celor care îl pronunțăm, este aroma sa. México!" (Chavela Vargas)
Așa cum spunea și cântăreața Chavela Vargas, eu căutam magia și în Mexic am găsit-o! Deși în geopolitică sunt la ordinea zilei discuțiile legate de apartenența Mexicului la America Latină, "la finalul zilei" Mexic face parte din America Latină.
Pentru mine este prima țară care îmi vine în minte, atunci când aud America Latină. Mexic o să fie întotdeauna prima țară în care am locuit în America Latină și una din cele mai fascinante țări din lume. Mexic a însemnat pentru mine un vis, devenit realitate 16 ani mai târziu! Întotdeauna am crezut că în momentul în care o să ajung în această țară, o să mă stabilesc definitiv. Unul din motivele pentru care acest lucru nu s-a întâmplat, este faptul că încă nu simt nevoia să aparțin unei singure lumi. Mă identific mai degrabă cu o iederă care are rădăcini multiple, avansând pe soluri diferite.
Încercând să merg dincolo de rolul călătoarei fascinate de exotism, am început să gândesc "Mexicul profund" dintr-o perspectivă artistică, politică, etnologică și umană și am început să mă schimb.
Mexic deține un patrimoniu istoric și o creativitate care îl fac să fie o potență culturală la nivel internațional. Această țară dispune de un instrument optim pentru politica exterioară: o cultură milenară, bogată, diversă și o gamă amplă de manifestări artistice și culturale contemporane, care pot contribui la proiecția imaginii unei țări moderne.
Cu un avantaj cultural foarte mare, Mexic este un candidat puternic pentru a deține o diplomație culturală foarte eficientă, pentru simplul fapt că posedă culturi interne care reflectă diferite concepții și care pot fi folosite ca sursă primordială de atracție turistică. Această patrie este exemplul concret al importanței culturii într-o țară.
Mexic este una din cele mai importante destinații turistice din America Latină iar acest lucru se datorează și ambasadelor mexicane din diferite state ale lumii, care se ocupă de conceptul "brand de țară", pornind de la diplomația tradițională și diplomația culturală.
În istoricul patriei mexicane cultura a reprezentat o parte esențială în treburile diplomatice. Acest tărâm este implicat activ în expandarea culturii naționale dincolo de frontierele sale, prin ceea ce numim diplomație culturală. Relațiile culturale permit apropierea dintre diverse sectoare politice, economice și sociale. Prin intermediul lor se stabilesc legături și se intră în contact cu diversele sfere ale societății, din țara cu care se stabilesc relații diplomatice. Cultura este facilitatoarea acestor schimburi și o punte între țările din comunitatea internațională.
Diplomația publică și diplomația culturală relaționează conceptul de "soft power", un concept introdus de Joseph Nye, care se definește prin abilitatea de a obține lucrurile dorite prin "seducție". Un obiectiv important al diplomației culturale este să influențeze pozitiv opinia publică și elitele statelor străine, iar diplomația mexicană reușește să-și joace foarte bine cartea. Până la urmă arta diplomației, reprezintă și o călătorie de la un stat spre altul. Prin cultură se poate ajunge în foarte multe locuri, în care nu s-ar putea ajunge prin procedurile de diplomație tradiționale.
Mexic este și țara cu cele mai multe distincții din partea UNESCO de pe continentul american și ocupă locul 7 în lume. Unul din locurile apreciate de UNESCO este și unul drag mie, și anume centrul istoric al orașului Querétaro, care în data de 7 decembrie 1996 a devenit Patrimoniu Cultural al Umanității. În acest loc am avut ocazia să intru pentru prima dată în contact cu o păpușă "călătoare" care este de altfel declarată la rândul ei Patrimoniu Cultural al Umanității din anul 2018, iar din 2019 înconjoară lumea cu o versiune uriașă. De altfel acest bătrân oraș colonial deține un mare potențial de atracție turistică.
Imagine reprezentând un altar de amintiri "un dans în haos" cu momentele și obiectele personale din arhiva autoarei, prin drumurile ei prin America Latină, în special în Mexic
Într-o frumoasă zi de mai, mă aflam în vacanță prin statul mexican Querétaro. Un spațiu geografic care posedă locuri minunate și o importanță istorică. Evoluția mediatică a statului din ultimii ani este datorată mai multor factori printre care se disting produsele artizanale și mai ales păpușile din Amealco. Se estimează că artizanii indigeni otomi confecționează 150.000 de păpuși pe lună.
În timp ce mă jucam cu aparatul de fotografiat al unei bune prietene mexicane, Liz Bourgogne, pe care am cunoscut-o în România, pe vremea când ambele studiam la UNATC, eu actorie și ea imagine de film, am surprins-o cu aparatul cumpărând de la o bătrânică indigenă, o păpușă. Acum lucrurile se schimbau, după ce am fost modelul ei pentru fotografii și exerciții cinematografice în perioada studenției dar și în vacanța noastră prin satele și orașele statelor Querétaro și Michoacán de Ocampo, acum eu preluasem aparatul. Ce nu știam în momentele în care aveam "rolul" de fotografă, era faptul că păpușa urma să fie cadoul meu, și unul din cele mai dragi obiecte din bagajul de întoarcere în România, alături de o coroniță colorată, copie a coroanelor care împodobesc capetele păpușilor Lele, dăruită de nepoțelul prietenei mele, care și-a rugat părinții să îi cumpere coronița, astfel încât să mi-o poată dărui. În final prietena mea, mi-a cumpărat două păpuși Lele, însă datorită bagajului care era deja supraîncărcat la întoarcere, am luat doar una din păpuși în România, cealaltă a rămas în Ciudad de México, în apartamentul pe care l-am împărțit cu doi prieteni artiști, mexicani în cea de-a doua parte a șederii mele în capitală.
După vizita în orașul Querétaro am revenit într-un sat numit Amealco de Bonfil. Locul de unde provine păpușa Lele (membră a familiei de păpuși otomi) și înainte să revin în Mexico City, locul care mi-a fost "acasă" câteva luni, am aflat povestea acestor păpuși.
Amealco de Bonfil este un sat magic, un loc atractiv pentru turiști și un loc perfect pentru practicarea ecoturismului. Aici există o populație însemnată care își conservă rădăcinile otomi. Cultura otomi este una din cele mai colorate și vivace din Mexic. Are anumite tradiții printre care și elaborarea păpușilor otomi, care reprezintă o frumusețe patrimonială și spirituală a țării. Totodată este o moștenire a culturii otomii în lume.
Păpușa Lele primită cadou are ca semnificații conform tradițiilor locale; speranța, renașterea, evoluția și un nou început. Lele reprezintă tradiția, obiceiurile și rădăcinile comunităților indigene, care sunt numite și popoare originare ale Mexicului.
Jucăriile mexicane reprezintă sincretismul între epoca prehispanică și colonială. Originile lui Lele, care în limba Otomi înseamnă bebeluș, se găsesc în fuziunea ritualurilor prehispanice cu obiceiurile spaniole. Popoarele originare se bazau pe tradiții care transcendeau planul fizic, cu speranța ca spiritul să fie în siguranță după ieșirea din corpul fizic. Aceste protecții se realizau în diferite moduri. Conform tradiției, păpușile se așezau în mormintele copiilor pentru a îndepărta spiritele rele, dar odată cu venirea spaniolilor, păpușile au devenit o formă de comerț.
Lele a fost creată în satul magic Amealco din Queretaro din mâinile unor grupuri de artizani care aparțineau comunităților din Santiago de Mexquititlán y San Ildefonso Tultepec, care au dus mai departe această tradiție artizanală din generație în generație. Acum reprezintă baza prin care se susțin foarte multe familii. Realizarea lor este în totalitate artizanală și a devenit aproape un ritual.
În vastul univers al artizanatului mexican păpușa Lele iese în evidență prin farmecul și semnificația culturală. Este o adevărată bijuterie a culturii otomi, o creație care a reușit să transcendă timpul și să mențină vie tradiția culturii otomi.
În păpușile otomi găsim și esența femeilor mexicane indigene, din acest motiv păpușile sunt considerate și reprezentări de identitate regională.
Printre trăsăturile caracteristice acestei păpuși bebeluș, regăsim cozile împodobite cu bucățele de material colorate, coronițe vesele și rochițe tradiționale reprezentative zonei și creatorilor ei. Vestimentația păpușilor Lele reprezintă oglinda femeilor otomi. Fiecare păpușă deține o serie de elemente brodate între care cele mai des întâlnite sunt șerpii care "aduc apa", fluturii care în comunitatea San Ildefonso Tultepec sunt considerați sufletele celor decedați. Culorile alese sunt puternice și ne arată viziunea estetică, locală.
Păpușa Lele reprezintă o jucărie tradițională pentru fetițele din comunitățile indigene din Querétaro și sunt confecționate în special de către mamele și bunicile lor.
Am întrebat-o pe prietena mea mexicană, Liz Bourgogne, care în prezent locuiește în statul Querétaro, ce părere are despre fenomenul acestor păpuși, cum le percepe în calitate de artist vizual și scriitoare dar și ca locuitor al statului care le confecționează:
"Păpușile otomi sunt parte din acele artizanii care nu pot fi ignorate. Să te plimbi prin centrul satului Amealco de Bonfil, printre mesele de lemn pline cu păpuși de toate formele, mărimile și culorile, mese pe care sunt expuse și haine brodate, jucării din lemn și dulciuri tradiționale, este o adevărată experiență.
Până acum ceva vreme nu știam mai nimic despre aceste păpuși, în afară de cele expuse în mediile de comunicare, ca strategie pentru a atrage turiști. Când am început să lucrez la romanul meu dedicat unei tinere artizane otomi, am început să mă documentez și am descoperit o lume plină de contraste. Și chiar dacă mi se pare minunat faptul că simpatica păpușă Lele cu ochii ei mari și gura în formă de inimă este acum faimoasă în toată lumea, mă tem că au uitat-o pe cea mai autentică.
Păpușa Dönxu, originară din San Ildefonso Tultepec, a rămas până acum în umbră sau este confundată cu Lele. Nu este doar frumoasă și chiar mai elaborată, este practic o versiune a femeilor otomi din regiune. Cine a avut oportunitatea să vadă o artizanie reală cu hainele sale tradiționale știe că atunci când cumperi o păpușă iei cu tine o amintire palpabilă a creatoarei sale și a rădăcinilor ei.
Deși promovarea păpușii Lele a ajutat la valorizarea acestui tip de artizanie, a provocat și eclipsarea păpușii dönxu în propriul ei teritoriu. Înainte Lele se confecționa în Santiago Mexquititlán, de unde provine, acum însă este văzută și în atelierele din San Ildefonso Tultepec, punând în umbră păpușa lor de bază. Când i-am întrebat pe artizani care este motivul pentru care au decis să o încorporeze în munca lor, au răspuns că Lele se vinde mai mult." (Liz Bourgogne)
După ce a călătorit prin lume și a străbătut cinci continente, păpușa Lele a ajuns anul acesta și în mâinile papei Francisc, care a primit-o cadou, la Vatican, într-un gest de diplomație publică și culturală. Cel care i-a dăruit această păpușă liderului catolic a fost ambasadorul mexican Alberto Barranco. După acest eveniment, diplomatul a împărtășit memorabilul moment pe rețelele sale de socializare unde a menționat faptul că Lele "este un simbol de creativitate și frumusețe" și faptul că păpușa a devenit "ambasadoare a rădăcinilor, meșteșugului și culturii Mexicului".
Acest cadou a avut legătură cu campania de diplomație #LelePorElMundo, care a fost lansată în preajma celei de-a XXXIV Reuniuni a Ambasadorilor și Consulilor 2023, conform site-ului guvernului mexican.
Obiectivul este reprezentat de difuzarea în mediul internațional a tradițiilor culturale ale Mexicului, precum și diversitatea sa etnică și exponatele artistice și artizanale.
Evoluțiile contemporane din sfera relațiilor internaționale au arătat faptul că secolul XXI poate reprezenta epoca de aur în privința impactului factorilor culturali asupra relațiilor între națiuni, Iar diplomația culturală reprezintă mijlocul cel mai eficace pentru îndeplinirea acestui obiectiv. Cu siguranță diplomații romani ar avea multe de învățat de la omologii lor mexicani în privința diplomației culturale.