În cele ce urmează, Cezar Amariei (jurnalist practicant - Europa Liberă, Observator Cultural - și scriitor de ziua a șaptea - Zilele noastre mărunte, Polirom, 2018; Exerciții de liniște, Polirom, 2021) a formulat câteva gânduri după citirea textelor selectate pe LiterNet din temele: Cum să-ți găsești pereche și Fă lumea să semene cu tine - toate textele aici.
*
Se păstrează direcția bună, a textului curat, în care erau înscrise prozele din ultima perioadă. Numărul povestirilor cu potențial este remarcabil, tot ce le mai rămâne autorilor de făcut este să exerseze. Rețeta succesului rămâne aceeași, cu 99% transpirație la tastatură, până când Inteligența Artificială ne va potoli.La final, un pont de la scriitorul Salman Rushdie.
Publicabil:
Cum să-ți găsești pereche
Titela Durnea
Căldură insuportabilă. Apare tramvaiul. Urc. Respir ușurată. E model nou, cu aer condiționat. Cercetez rapid călătorii. Necâștigător. Cobor la prima. Alerg să prind 23-ul, către piața centrală. Doar câteva tanti cu sacoșe de rafie, chef de ceartă și fețe demolate. Speranța mi-e în linia 8 ce merge la aeroport. Bag câteva ture dus-întors. Am transpirat deja. Merg acasă, să-mi schimb bluza. Sigur o să apară, doar nu mi-am lăsat în zadar leafa pe două luni la țiganca din parc. La Dora a funcționat.
Excelent finalul, bine dozată acțiunea, propozițiile scurte dau ritmul sacadat, dinamic al povestirii.
Speranțe:
Fă lumea să semene cu tine
Vlad Mușat
AI genera o realitate virtuală în funcție de gândurile fiecăruia. M-am așezat confortabil și am fost cuplat la aparat. Casă pe malul mării, jazz, baruri mișto, eu, Scarlett Johansson și milioane de câini. După câteva zile de liniște și pace, am fost trezit de lătratul a sute de câini. Am deschis ușa și imediat am închis-o. Câinii erau înfometați. Scarlett nu era nici în casă, nici afară. Știam că e un experiment, dar panica se instalase. M-au decuplat. Ați avut dreptate. Jur că o să am încredere deplină în Partid.
Foarte bun finalul, el a fost de fapt cel care m-a determinat să selectez povestirea la categoria Speranțe. Ușor stângaci începutul, cred că textul ar fi de fapt mai puternic fără prima propoziție, să fie undeva sugerată prezența AI, pe ideea de "show, don't tell", să reiasă indirect experimentul. Puțină sinonimie n-ar strica, ai de trei ori "câini" în cinci rânduri și jumătate.
Fă lumea să semene cu tine
Andrei Lămureanu
În prima zi născoci cuvântul. Și cuvântul zbură ca o pasăre măiastră. În ziua a doua aprinse lumina, evident, era întuneric beznă. În ziua a treia, încă somnoros, inventă cafeaua, focul și marele dejun. Pe vremea aia, micul dejun era cu adevărat Mare. În ziua a patra deschise televizorul, se îngrozi, își făcu profil social și inventă abrevierile. Ziua a cincea aduse cu ea muzica, pictura și literatura. În ziua a șasea avu o rătăcire și inventă criticii și commenturile. Exasperat, în ziua a șaptea inventă bormașina.
Foarte bun finalul, salvează un text călduț. Ziua a șasea mă duce cu gândul la poezia Shakespeare a lui Marin Sorescu. Textul tău devenea probabil mai spectaculos dacă erau mai puțin previzibile evenimentele (cum se întâmplă în a treia, a patra și a șaptea zi). Principala problemă cred că pornește de la imprecisa definire a creatorului, care e un fel de "cu de toate". La Sorescu, pentru a păstra exemplul, lucrurile sunt clare și de aici pornește dezvoltarea.
Fă lumea să semene cu tine
Florentina Ghițescu
Am făcut mulți copii, toți după chipul și asemănarea mea. Nici unul cu același bărbat. Mă plictisesc repede. Nu contează tatăl ci mama în transmiterea caracterului. Tații lor au jucat un rol scurt, episodic, mai mult ca actori invitați. Nu vă gândiți că i-am abandonat, pe toți îi car după mine. Câteodată se trezește câte unul să mă întrebe de ce nu are un tată. Câte un bărbat vrea să îmi crească copiii dar îl scot din stup imediat, nu avem nevoie de trântori. Toată lumea îmi spune matcă.
Bună ideea, ultima propoziție mai degrabă strică, deja penultima oferă cheia de lectură. Cred că mai potrivit ar fi "mascul" în loc de "Câte un bărbat...", ar fi mai aproape de tonul textului. În plus, nu știu dacă povestirea ar trece testul unui apicultor.:) Atenție la sinonimie, ai de trei ori "tată" în cinci rânduri și un pic.
Fă lumea să semene cu tine
Florina Hegedüs
Ciufulit, neobosit, Răducu alerga zilnic în josul și-n susul străzii cu două foi mari de ziar pe care le flutura strigând cântat: Și eu sunt păsărică, și eu sunt păsărică. În dreptul casei Irinucăi privea colivia din copac în care ședea abătut un pițigoi, nici o mișcare, nici o ușă nu se deschidea. Ofta, apoi zburda mai departe, cântând strigat. Știe el ce o să facă. Desenă pe o coală albă o colivie cu doi pițigoi și i-o lipi pe geam. Așteptă. După perdea, Irinuca țintuită-n casă de pojar zâmbi. Un zâmbet cu aripi.
Mi-a plăcut ideea, ultima propoziție nu aduce plus valoare textului. Mai degrabă aș fi încheiat cu motivul pentru care are loc această scenetă: faptul că Irinuca este bolnavă. Nu direct, "țintuită-n casă de pojar", ci indirect (din descrierea chipului, un dialog telefonic al mamei cu directoarea grădiniței în care învață fetița, câteva cuvinte spuse de doctorul venit să o consulte, pot fi o mie de variante, în niciun caz aceasta directă, facilă, care nu-mi implică imaginația, doar îmi pune un fapt împlinit în fața ochilor).
Fă lumea să semene cu tine
Ina Moldoveanu
Sufăr de tulburare disociativă de personalitate. Astăzi întreaga lume se mișcă greu, îndrăgostiții nu se pot săruta, pentru că toți au nasul lung, iar după fiecare te iubesc, mai crește un pic. Esteticienii sunt un fel de tăietori de lemne, iar eu Pinocchio folosesc resturile să mă încălzesc la iarnă, când voi fi bunicul lui Heidi sau Crăiasa zăpezii. Lumea e bună iar eu sunt Maica Tereza. Nu există cerșetori, săraci sau bolnavi. Nu avem pe cine ajuta. Este atât de plictisitor să fim la fel, noroc că a venit războiul.
Extrem de interesantă ideea, ar mai fi de lucru la punerea în practică. În primul rând, propoziția de deschidere "Sufăr de tulburare disociativă de personalitate" poate lipsi, elemente care să evidențieze problema putând fi strecurate în text. În loc de "Lumea e bună iar eu sunt Maica Tereza" - construiește ceva din care să rezulte că se crede Maica Tereza, nu mă convinge dacă o spune direct. Foarte bun finalul.
Cum să-ți găsești pereche
Ana Vlad
A aterizat din senin în mijlocul curții. O cască drăgălașă, roșie cu buline albe, îi acoperea pletele negre. Am început să râd, părea o ciupercuță. Sunt începătoare, s-a scuzat încruntată, încercând să se elibereze de sub parapanta care-o acoperise aproape toată. M-am oferit s-o ajut, dar mai mult am încurcat-o. Mai bine du-te să faci un ceai, mi-a spus, săgetându-mă cu privirea unui ochi negru și-a unuia albastru. Sigur, i-am răspuns clipind emoționat din ochii mei, unul albastru și-unul negru.
Drăguță idee, bine condusă, un loc comun ("săgetându-mă cu privirea") strică toată originalitatea povestirii, dar ce strică poate fi ușor îndreptat.
Bucăți de texte care au nevoie de ajutor:
"marea e verde smarald, râurile sunt roșii ca sângele din vene" - În general scriem cu gândul că avem ceva nou de spus. Drept urmare, ar fi bine să fie totul nou, să evităm construcțiile / expresiile deja uzate
"Stau și mă uit cum stă la masa lui de lucru timp de 10 ore pe zi" - Puțină sinonimie n-a omorât pe nimeni. În cazul de față, poți renunța la primul verb, textul nu pierde nimic: "mă uit cum stă la masa lui de lucru timp de 10 ore pe zi"
"Era noapte și era beat mangă" - Arată-mi cât e de beat, nu-mi spune: "deja nu mai știa cât băuse", "prietenii îi sugeraseră că a băut destul", orice, doar nu-mi spune direct, stimulează-mi puțin imaginația.
"ai ars la vatra răbdării omului cu iz de conștiință și adevăr resturi de întrupări semantice" - În afară de o topică chinuită (complementului direct îi șade bine cât mai aproape de predicat) nu rămâne decât genul acela de prețiozitate care naște monștrii criticii literare: "ce-a vrut să spună autorul?" Faptul că dai vina pe Jung nu schimbă ambiguitatea discursului.
"observi cum vise și-amintiri, ținându-se de mână, ies prin venele încă pline și se îngroapă singure" - Am recitit de câteva ori și tot nu am reușit să observ altceva decât o prețiozitate menită să încarce inutil textul. Dacă se dorește o imagine poetică, mai e de lucru.
"apeși lacom pe trăgaci" - Dacă nu e Moartea căprioarei, nu văd cum ai putea apăsa "lacom" pe trăgaci. Dat fiind că în text e vorba de o bătălie, cred că alte epitete ar avea dreptul să figureze în text.
"O sorbeau din ochi" - De la Cehov (Platonov) ori Barbu Ștefănescu Delavrancea (Bunicul) și până în zilele noastre ("Raluca Pastrama a sorbit din priviri o animatoare" - Revista Ciao, 2016) se tot soarbe din ochi. Un autor care vrea să spună ceva nou ar fi bine chiar să spună ceva nou, să evite clișeele.
Pontul scriitorului Salman Rushdie este un exercițiu: să încercăm să descriem un loc, nu contează care, în 300 de cuvinte, fără a folosi niciun adjectiv.
Succes!