Iov

"Bruma ca lepra s-a-ntins,
semn e că tremură Iov;
bruma e-a lui - pe arini,
pe zăvoarele ușii, pe scări.

Lupa se tânguie-n vis,
ursele gem în bârlog -
greu e fiară să fii,
om să fii și mai greu.

Care-n pături mai stați,
care haine-ați vândut
nu priviți peste drum,
nu ieșiți din odăi:

frig e-n cer, frații mei,
frig și-aici, pe pământ -
în orașul de fier
gheața ferecă uși.

Eu de-acolo-am venit,
l-am văzut și pe Iov
despuiat și râzând
pe un dâmb de gunoi -

ce i-am spus am uitat
într-o clipă de somn,
dar pe semne de frig
izbucnise în râs.

Eu la el nu mă-ntorc,
vremea voastră e-acum
să vă duceți la Iov
și să-i spuneți povești."

Toate-acestea le-am scris
Eu în vreme ce-abia
răsuflam în dogoarea
lunii zise Cuptor.

Stam pe-o umbră de pom
ca pe-o haină de scrum
și râzând căutam
umbra dreptului Iov.

Însă Iov ce spunea
când de sine râdea?

"În pădurea de lemn
greu e fiară să fii,
în orașul de fier
om să fii și mai greu."

(în perioada 1 octombrie 2023 - 31 decembrie 2023, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)