Și-a dorit viața în stil mare, dar a ratat maxima ei grandoare. Se visa pictoriță și-a ajuns să deseneze mandale pe căni. S-a măritat cu cel mai drăguț și bogat coleg, au călătorit în toată lumea, însă a divorțat, amorezată de-un gigolo vârstnic și pauper care-a plimbat-o doar prin dormitor și cu vorba. Și-a botezat fetița cu cel mai frumos nume cunoscut, dar o strigă ca pe pisici, Sof. Acum își scrie romanul vieții țintind Nobelul, însă tot ce obține sunt aprecieri pe un site de micro-povești.
Miruna Prescher-Spiridon
Azi m-am ridicat din pat. Cu tot ce mai rămăsese din mine, am ajuns în baie. M-am spălat pe dinți. Două mini-victorii eu, depresia zero. M-am așezat pe cadă. Am dat drumul la duș. Apoi m-am făcut covrig. Am plâns să văd din ce curge mai mult, din capul dușului sau din mine. Două mini-victorii eu, depresia unu. M-am întors în pat. Au fost zece mii de azi. Mini victorie după mini victorie am ieșit pe stradă, printre oameni și viață. Azi logaritmic, mâine exponențial, sunt suma factorială a propriilor mini victorii.
Daniel Onofrei
Anul acela, Sărbătoarea Fericirii din Ueno - provincia Iga, adunase cei mai de seamă haijini. Hisoka din Tokushima, bardul cu pletele în vânt, decorat de însuși Taira Masakado, Yoshi din Nagano, câștigător al Crizantemei Ogiku și tânărul Satoru, reprezentând Osaka. Se spune că timp de trei zile și trei nopți fiecare dintre ei a recitat zeci de poeme haiku fără ca nimeni să câștige. Atunci Satoru și-a crestat venele, scriind cu sânge textul care avea să îi aducă victoria: vezi, rândunelele seduc.
