pentru vindecat oamenii dragi
Ce s-ar putea spune despre o femeie care şade într-un fotoliu? Multe şi nimic. S-ar putea povesti despre curburi, coasta ieşită din Adam, sâni, degete, genunchi, ceafă, firele de păr de după ureche. Despre veşminte, lipsa lor, triunghiul dintre coapse, ovalul buzelor, despre cum stă şi de ce, la ce sau mai bine la cine se gândeşte, ţigări, cărţi, ceaiuri şi cafele, papuci de pâslă, andrele, pisică, ficus. Reviste. Buline pentru reumatism, scrisori, fese, nasturi, firmituri de chec. Umbre, praf, soare. Păr de cocker, telecomandă, televizor, mere muşcate. Odihnă. Lene. Lentoare.
Cameră imaginară cu patru elemente: femeie, fotoliu, zid alb, podea. Am putea avea în faţă o foaie de hârtie pe care cineva a schiţat în linii vagi forme şi contururi. Sau şi mai simplu, fotografii. Pentru mine, cuvântul fotoliu înseamnă acea piesă de mobilier din dormitorul meu. Veche, cu stofa crăpată pe alocuri, deloc arătoasă, cu o margine roasă de căţeluşa care a trăit cu noi 12 ani, iar acum doarme sub un strat de pământ, într-o poieniţă din Azuga. Mai înseamnă şi culcuş. Loc de citit pe timp de iarnă, cu capul pe o pernă mare şi picioarele pe calorifer. Apoi imediat îmi vin în minte multe, multe fotografii sepia, cu actriţe bolnăvicioase din filme mute, cu priviri languroase, ce stau tolănite îmbrăcate în mătăsuri cu perle. Au pene de struţ pe cap, diademe, sprâncene subţiri desenate cu creionul. Mai văd în camere întunecate englezoaice înalte, drepte, albe şi aspre, aşezate lângă un şemineu roşu, rusoaice bătrâne în case mici de lemn, mirositoare a cedru şi-a mesteacăn. Clişee rămase din filme, fără îndoială. Într-o zi mi-ar plăcea să pozez o dansatoare în alb ce va sta pe vârfuri pe marginea rotundă a fotoliului. Încăpere mică, nemobilată, cu ferestre mari, din podea şi până în tavan. Afară, mai mulţi oameni (bărbaţi, femei, copii) îşi vor turti nasurile şi palmele de geamuri, ca s-o privească mai bine. Feţe stranii, uşor înspăimântătoare. Se va intitula Spectacol sau Muzeu.
La auzirea cuvintelor: femeie, fotoliu, oamenii îşi plămădesc cu ochii minţii imagini diferite. Cuminţi, senzuale, banale, senzoriale sau abstracte. Mic sondaj de opinie, printre prieteni, cunoscuţi, care la rândul lor au întrebat pe alţii, şi aceştia la fel... Din om în om s-a pus întrebarea: "La ce te gândeşti, instinctual, când auzi cuvintele: femeie, fotoliu?". Răspunsurile le-am lăsat întocmai, fără să schimb nimic.
E.L, bărbat, 47 de ani: "Iartă-mă, nu pot să-ţi răspund. Îmi vin în minte doar fotografii cu femei care stau pe fotoliu, din care una este a ta. Când e vorba de pereţi albi, prima imagine este cea concretă din spital. Ce cuvânt frumos: fango! amestec între tango şi fado, cu transpiraţie de pubis de samba braziliană şi fandango din Bohemian Rhapsody a lui Queen... Ce cuvânt frumos pentru fizioterapie cu prosoape fierbinţi! Nu a fost ultimul cuvânt auzit, dar îl las să fie el ultimul care m-a însoţit în visul artificial, şi gândul să nu greşească sora sala de operaţie şi să mi se facă cezariană!".
M.B., femeie, 27 de ani: "O văd goală, fumând o ţigară. Dar dacă mă gândesc la mine şi la fotoliu, văd doar o carte. Atât".
I.D., femeie, 16 de ani: "Căldură, galben, flori, penumbră, miros greu, abajur".
C. M, bărbat, 24 de ani: "Păi când ai spus femeie pe fotoliu datorită numelui m-am gândit la un tablou. O femeie goală pe un fotoliu roşu sau cu ceva modele, dar roşu. Şi stă într-o parte cu picioarele unul peste altul, cu mâinile pe margine. O femeie şatenă, aşa mai închis, cu părul lung. Cam atât. Nu ştiu ce tablou, dar sigur impresionist".
A.D., bărbat, 27 de ani: "Cameră verde. Femeia e cu spatele, iar fotoliul e lângă fereastră. Cam atât. M-ai întrebat ce-mi vine în minte ca primă reacţie, pentru că altfel aş putea să merg mai departe, însă vor fi fabulaţii, imagini fabricate".
E.N., femeie, 28 de ani: "Un nud alb pe un fotoliu negru. Poate că e un pic somnoroasă".
G.I., bărbat, 34 de ani: "Sex pe fotoliu. Şi-un semn japonez. Ei au aceeaşi reprezentare pentru femeie. "Onna", este un semn care seamănă cu un scaun, fotoliu. Dar ce vrea studiul să demonstreze? Că bărbaţii se gândesc la sex şi femeile la copii? Dacă spuneai femeia şi fotoliul prima oară, mă gândeam poate la una în picioare, îmbrăcată. Lângă fotoliu. Un fel de mătuşă. De fapt asta mi-a sugerat".
A.G., bărbat, 55 de ani: "Blondă, fotoliu roşu, zid orange, podea de ciment, tentă caldă. Primesc ceva la reacţia asta rapidă?".
G. A., bărbat, 41 de ani: "Sex incomod".
I.B., bărbat, 30 de ani: "Sufrageria mea. Femeie tânără pe fotoliu bordo. Acum spune-mi de ce m-ai întrebat".
C.M., femeie, 46 de ani: "Confort".
A.R., femeie, 25 de ani:"La ce mă gândesc? La o femeie şi un fotoliu, la nimic altceva. O femeie relaxată, părul desprins, rochie feminină. Colorată natural, discret, nu strident".
S.C., femeie, 26 de ani: "Văd numai poze în cap. Şi relaxare, pentru că am muncit prin casă de dimineaţa până acum. Pahar cu limonadă şi Tori Amos care cântă, parfum de lămâie şi miere. Aaaaa... fotoliul e roşu, musai şi neapărat".
A.G., bărbat, 39 de ani: "Picior peste picior, fustă scurtă şi pantofiori cu toc, că doar nu poate fi îmbrăcată în palton. Păr lung lăsat pe-o parte. Relaxată".
S.M., bărbat, 33 de ani: "Linişte, tihnă. Femeie visătoare care se gândeşte la ceva".
C.R., femeie, 25 de ani: "Televizor. O tanti cam la 40-60 de ani, în capot şi bigudiuri, cu telecomandă".
A.C., femeie, 18 ani: "Văd o femeie pe un fotoliu, care se uită la televizor. E grasă, mai bătrânioară. Tristă".
S.S., bărbat, 33 de ani: "O poză cu o femeie pe un fotoliu. Seminudă. Asta îmi vine acum, mai încearcă peste o lună".
D.S., femeie, 33 de ani:"Un bărbat stând pe fotoliu, o femeie făcând treabă prin casă".
