iloveyou.avi

Incipient - platforma de teatru emergent, a organizat în perioada 4-18 septembrie 2023 un open call pentru dramaturgi și regizori emergenți. Inițiativa Dramaturgie Incipientă își propune să descopere, să încurajeze și să ofere o platformă dramaturgilor la început de drum.
Textele selectate de Incipient vor fi publicate pe LiterNet în săptămânile ce urmează, în această rubrică.
Publicarea textelor pe LiterNet are ca unic scop lecturarea lor. Liternet și Asociația Incipient nu își asumă drepturi suplimentare asupra textelor în afara celor presupuse de această publicare. Pentru folosirea textelor sub orice altă formă, este obligatorie contactarea autorilor.

Actor, de curând "dramaturg". Mai există și varianta de dramaturg "actor". Ordinea apare în funcție de locul în care mă aflu. Șerban/Melnic. Actor/UNATC/2020. Dramaturg/debut. Pasionat/actorie/scris/film.



Personaje: Matei, 23 de ani / Sara, 35 de ani, frizeriță.

Interiorul unei garsoniere.
Lumină difuză, de la o lampă cu lavă. Pereții sunt vopsiți în verde spălăcit. În mijlocul camerei este un birou plin de hârtii, pe care se află un dulap ce pare a fi de bucătărie. Tot verde. În interiorul acestuia se află ecranul unui calculator, unitatea, tastatura și mouse-ul. Pe perete sunt scrijelite diferite însemne, sunt puse citate motivaționale, sunt lipite poze cu scene din filme și hârtii scrise de mână, ca niște scrisori.
Deasupra spațiului se află un ecran de proiecție.
 
Intră Matei, îmbrăcat elegant. Deschide dulapul, aprinde calculatorul și își așază tastatura și mouse-ul. Pe ecranul de proiecție putem vedea mai multe imagini ce par a fi surprinse de camere de supraveghere. Aceste imagini vor fi folosite pe parcursul acțiunii pentru a integra personajul Sarei în poveste. În imaginile de supraveghere o vedem doar pe ea. Matei deschide un program de înregistrare. Se ridică de la birou și aduce o cameră de filmat pe care o poziționează cu obiectivul spre interiorul apartamentului. Este vizibil emoționat. Merge la calculator și conectează wireless camera de filmat la programul deschis mai devreme. Astfel, imaginile surprinse de camerele de filmat sunt redate în timp real pe ecranul de proiecție pentru câteva momente, pentru a întări convenția. Își pune un scaun în fața camerei și se pregătește.
 
Fiecare parte a monologului va fi marcată prin apariția subtitlului corespunzător pe ecranul de proiecție.
 

În momentul în care Matei apasă pe butonul de REC al camerei se aprind luminile din scenă, iar pe ecranul de proiecție apare un simbol ce marchează acest lucru. În momentul în care Matei reîncepe înregistrarea, ecranul se face negru, până când acesta apasă din nou pe butonul de REC. Este extrem de emoționat, se bâlbâie, se precipită.
 

REC.

Hei.
Am puține emoții. O să trec direct la subiect. (pauză) Mă jenează scaunul ăsta, iartă-mă o secundă. (schimbă scaunul) Așa. Mai bine. (stă o clipă, dezamăgit) Nu, mai fac una.

Oprește camera.

Hei. (se blochează) Ce dracu am?

Oprește camera.

O, sărut-mâna, sărut-mâna! (se blochează) Zici că-am un atac cerebral.

Oprește camera.

Salvut. (pauză. conștientizează ce a spus) Salvut? (țipă) Ce naiba am, băi frate?!

Oprește camera.

Hei. Mă bucur mult să vorbesc cu tine. (pauză) Ce mai faci? Mă mai ții minte? (pauză) Am făcut o glumă, știu că habar nu ai cine sunt. A trecut ceva timp.

E a nu știu câta oară când încerc să înregistrez asta. Sunt super emoționat (râde stânjenit). Promit că o să fiu foarte scurt. Acum, aș vrea să îmi promiți și tu ceva. Mă stresează foarte tare gândul ăsta. (se precipită, stresat) Nu pot să mi-l scot din cap și chiar nu are niciun sens să mă tot gândesc la asta, la urma urmei e dreptul tău și poți să faci absolut tot ce vrei tu în spațiul tău personal, mai ales că nu mă cunoști și că probabil deja ți-se pare dubios că e un tip care îți cere să îi promiți ceva deși tu habar nu ai cine e, dar te rog din tot sufletul meu, nu opri filmarea. Promite-mi, te rog, că nu o să oprești înregistrarea deloc și că o să mă asculți până la final. Ok? (pauză) Mulțumesc foarte mult. Știam că o să fii de acord. (zâmbește)

Ah, și da, nu ai primit asta din greșeală. La înregistrarea asta se uită Sara, 35 de ani. Lucrezi la parterul blocului C40, într-o frizerie. Ești mereu la a patra masă de lângă ușă. Ai pe oglindă un abțibild cu Lilo din Lilo și Stitch. Nu ai copii, deși Corinei i-ai spus că ți-ai dori. Eu nu cred ți-ar plăcea să ai un copil. Cred că i-ai spus asta Corinei doar ca să îi închizi gura și să te lase în pace. Dumnezeule, nu o suport pe cretina aia, te scoate din sărite și mereu zice ceva care te întristează. Sper să urle de durere când o să moară.

Ai fost bătută de curând de unul din bărbații care te vizitează regulat. Parcă George îl cheamă, dar nu știu sigur. Sunt foarte mulți și seamănă toți între ei. Stai într-o garsonieră în Colentina. Locuiești singură. Te vezi cu o grămadă de tipi, dar nu rămâi niciodată cu niciunul. Te cunosc foarte bine, te urmăresc de foarte mult timp. Nu cred că e nimeni pe lumea asta care să te cunoască mai bine. Sper că te-am convins. (zâmbește)

Acum e rândul meu. Mă cheamă Matei, am 23 de ani și (pauză) de zece ani sunt îndrăgostit de tine. Sunt un ciudat, nu te mint, nu ți se face o farsă. Chiar sunt. Sunt mort după tine (se înroșește). Mi-e și rușine... te iubesc atâția, probabil nu-ți pasă dacă că te mai iubește încă unul. Dar eu sunt diferit. În primul rând că te iubesc de zece ani. Adică de la 13. (realizează ce a spus) Stai, nu, nu vreau să te jignesc. Ai fi putut și singură să faci calculul ăsta. Știu că ai probleme cu... ce bou sunt.

(începe să își care pumni în cap) Sunt un bou, sunt un bou, sunt un bou, sunt un bou, sunt un bou. Iartă-mă. Nu vreau să spun nimic care să te supere sau care să te facă să te simți nașpa. Eu nu sunt Corina, știi ce zic? (râde) Mereu mi-a fost prea frică să vorbesc cu tine pentru că... nu am crezut niciodată că sunt îndeajuns de bun pentru tine. Ce am făcut mai devreme îmi demonstrează asta, dar stai liniștită, nu o să scap nepedepsit. (îi arată brațele) Uite, mi-am făcut din astea de fiecare dată când am gândit căcaturi despre tine. Nu sunt foarte multe, ține cont că puteau fi sute în zece ani. Vorbesc căcaturi.

Sara, vreau să știi că ești... perfectă. Ești tot ce mi-aș putea dori vreodată. Am super mare nevoie de tine în viața mea și sper că ce îți spun acum nu te-a făcut să te simți inconfortabil sau ciudat. (pauză) Sper că nu râzi acum. Râzi de mine? Dacă da, e super ok, râzi, descarcă-te, e normal să ți-se pară amuzant. Parcă și mie îmi vine puțin să râd. (începe să râdă) Îți dai seama? (râde și mai tare) Primești un video și în el e unu' (râde și mai tare) care zice (râde și mai tare) că te iubește (râde la maxim, lung și fals. mai apoi se liniștește) E prima noastră criză de râs împreună.

Hai să îți explic ce se petrece. (se blochează) Nu știu cum să spun ca să nu sune penibil sau nepotrivit. (pauză) Ok, hai că încerc. Am 13 ani, iar mama mă lasă singur pe stradă. Nu înțeleg de ce fuge, sunt speriat și încep să alerg după ea. Aleargă foarte repede, nu pot să o prind. Îmi întind brațele cât de mult pot și reușesc să o apuc de rochie. Ea se întoarce nervoasă și mă împinge atât de tare încât cad pe spate direct în cap. Paralizez temporar. Nu pot să îmi mișc nicio parte a corpului. Mă doare capul de îmi bubuie ochii. Încep să respir rapid. Sunt în mijlocul unui atac de panică. Oamenii trec pe lângă mine și mă privesc speriați.

Se oprește o babă. "Sunt salvat", îmi spun și mă liniștesc. Când face contact vizual cu mine îi tremură pielea lăsată. Vibrația pielii ei zbârcite parcă i-o îndreaptă. Se apropie de mine, mă mângâie ușor pe față și mă întreabă dacă am nevoie de ajutor. N-am crezut ca o femeie de 95 de ani poate să fie atât de frumoasă. Îmi imaginez cum sorb valuri de șampanie din cutele ei și cum îi trag pielea burții peste mine ca să mă învelesc. Nu mă pot controla. Mi-se scoală. Baba se schimbă la față. Se holbează la mine și îmi trage un șut între picioare. Nu pot să reacționez. Se enervează, se uită-n stânga, se uită-n dreapta și, când vede că sunt relaxat, începe să-mi care pumni la ficat. Tresar de durere. Când vede că mă doare se oprește și pleacă fericită. Rămân întins pe spate. Simt o briză ușoară de vânt ce împrăștie mirosul de asfalt încins.

Detalii stupide, ți-am promis că o să fiu scurt. O urăsc pe mama. Nu pot să îmi explic de ce, dar o urăsc din toată ființa mea. Mi-o imaginez făcută pachet și băgată în mașina de spălat. Se îneacă în timp ce mașina îi desfigurează corpul. În loc de apă folosesc benzină. Când iese de acolo, fără mâini și picioare, arunc un chibrit aprins peste ea. O las să ardă, dar nu de tot. Când mai are puțin și moare mă piș pe ea. O las în viață, arsă, desfigurată și plină de pișat. După tot scenariul ăsta îmi dau seama că nu o mai iubesc deloc pe mama. Mi-e scârbă de ea. Așa că îmi fac o promisiune. Țin foarte mult la promisiuni. Îmi promit că pe prima femeie pe care o văd o s-o iubesc toată viața mea, necondiționat. Ea o să fie noua mea mamă. Femeia asta o să fie norocoasa.

Ușor-ușor încep să îmi revin. Sunt liniștit. Mă ridic extrem de lent și am grijă să îmi fixez privirea în jos. Încă nu vreau să mă îndrăgostesc. Mă pun în fund în mijlocul străzii. Aștept să mă simt pregătit. Îmi trec atâtea gânduri prin cap, îmi imaginez o grămadă de femei, o grămadă de mame. Îmi doresc să fie una care să îmi facă de mâncare doar ce vreau eu, iar când mă ia de la școală toți ceilalți copii să fie invidioși că am o mamă-robot care scuipă flăcări și din burta ei iese un ecran pe care pot să mă uit la desene animate. Aștept momentul în care să-mi ridic privirea. Aștept ca un om sărac care apropie cardul de POS, fără să știe dacă are îndeajuns de mulți bani ca să plătească. (amuzat) Ce bună e asta.

Scuze, ți-am promis că o să fiu scurt. Ridic privirea și... nu, nu te văd pe tine. Văd în dreapta mea un spital. Închid repede ochii, scârbit. Nu vreau ca mama mea să fie invalidă sau să fiu nevoit să am grijă de ea. Ea trebuie să aibă grijă de mine. Altfel, de ce mi-aș mai dori o mamă? Țin ochii închiși și mă ridic. Alerg haotic, nu știu încotro mă îndrept. Mă lovesc de oameni, aud mașinile cum frânează brusc, calc pe ceva ce scoate un sunet ascuțit. Liniște, ajung undeva unde nu se mai aude nimic. Îmi țin ochii strânși, să nu cumva să fac vreo greșeală. Abia în momentul în care sunt absolut convins că nu e nimeni prin preajmă îmi fac curaj și îi deschid. Sunt într-un fel de grădină, curtea unui bloc. Nu e nimeni aici. Mă așez pe o piatră de mărimea unei saltele. Îmi simt inima cum îmi învinețește pieptul. Mă ia panica. Mi-e frică, vreau la mama, oricare ar fi ea. Unde naiba sunt? Unde dracu s-a dus ea? Îmi tremură tot corpul. Și, dintr-o dată, simt cum îmi vine să mă masturbez. Nu pot să explic ce se întâmplă cu mine. Sunt panicat, îmi e extrem de frică și încep să mi-o frec. Prima oară când m-am masturbat a fost la 13 ani în curtea unui bloc. Blocul tău. Nu înțeleg ce fac, dar nu mă pot controla. Nu mi-a explicat nimeni, niciodată că pot să (pauză)... Mă doare foarte tare. Simt cum se rupe pielea de pe ea. Nu pot să mă controlez, vreau să mi-o rup. Nici măcar nu mi-se scoală. Mi-o frec atât de tare încât mi-se face rău. Îmi vine să vomit. Mă ridic în picioare, încerc să controlez, dar degeaba. Vomit tot ce am în stomac. În câteva momente simt că mă ia amețeala. Cad din picioare. Mă lovesc iar de asfalt. Dau cu moalele capului într-o piatră.

Leșin. În vis încă mă masturbez. Îmi ies ochii din orbite și sunt pe un pat de spital. Pe sub plapumă continui să mă ating. Medicii mă anesteziază, dar mâna mea nu se poate opri. Îmi deschid pieptul și îmi scot inima. Îmi taie penisul și mi-l lipesc în piept. Inima mi-o pun în locul penisului. Acum nu mi-o mai frec, strâng regulat inima în palmă ca să îmi pompez sângele prin organism.

Mă trezesc aproape sufocat de resturile mele de mâncare. Sunt foarte amețit, nu aud deloc bine. Mă ridic și... simt că am nevoie să continui. Că dacă nu o fac mi-se oprește inima și mor.

După câteva minute bune simt un miros puternic de usturoi. Am impresia că vine de la voma prelinsă pe asfalt, așa că-l ignor. Mirosul persistă, mă duce cu gândul la maică-mea, oare am ajuns acasă? O iau la fugă. Fiecare copac sau tufă mi-se pare că seamănă cu mama. Mă iau după miros, alerg dintr-o parte în alta a curții. Nu-mi dau seama de unde vine. Aud pe cineva care strigă puternic din spate. "'tu-ți gura mă-tii de copil retardat". Îmi întorc capul. Văd pe cineva care gătește la geamul unui apartament de la parter. Ești tu. Îmi amintesc de promisiune. Încep iremediabil să te iubesc. Alerg spre tine, tu începi să țipi. Dintr-o dată, toată masturbarea asta prinde nuanțe noi. Îmi creează reală plăcere, mă excită, simt lucruri noi în tot corpul. Alerg din ce în ce mai repede, sar geamul, ajung la tine în bucătărie și reușesc să te apuc de rochie. Ăsta a fost testul. Te trag de rochie, te întorci (pauză, emoționat) și nu mă împingi. Mă iei în brațe. Începi să mă mângâi pe spate. Gâfâi din ce în ce mai tare. Inima îmi sfâșie pieptul, nu vreau să mă opresc. Sunt drogat, te iubesc din toată ființa mea. Ești a mea, în brațele mele, noua mea mamă. Țip ca în filmele cu chinezi. Simt cum îmi cresc petale de trandafiri în podul palmei. Am orgasm și mă prăbușesc în ralanti pe un morman de pungi cu pufuleți. Mă trezesc în spital cu vechea mea mamă lângă pat. Plângea. Mă uit la ea și îi spun că ne despărțim. Ea începe să râdă. Eu nu glumeam.

Acum sunt pregătit. Sunt pregătit să fim împreună. Ai fi prima femeie din viața mea. Nu te-am înșelat niciodată. Nici măcar nu am vrut să am primul sărut cu altcineva în afară de tine. Sunt virgin din toate punctele de vedere. A venit în sfârșit momentul ăsta. Doamne, ce mă bucur. Vreau...(pauză) vrei să ieși cu mine la o cafea? Mergem la Orida, locul tău preferat.

Aștept un răspuns, ți-am lăsat numărul meu și adresa în cutia poștală. Ah, și deschide ușa. Ți-am lăsat o surpriză pe hol. Te iubesc mult, aștept un răspuns. Iubirea mea.

Oprește camera.
Luminile din scenă se sting. Rămâne aprinsă doar lampa. Matei, vizibil mulțumit, se duce la calculator, scoate un CD din unitate și iese din scenă. Pe ecranul de proiecție sunt redate niște imagini, ce par a fi înregistrate de o cameră de supraveghere, cu Matei care intră într-un bloc pentru a lăsa CD-ul. Iese în câteva momente. Pe ecranul de proiecție apare următorul subtitlu.
 
Matei intră în scenă îmbrăcat diferit. Este șifonat, pare nedormit, este extrem de supărat. Încearcă să se calmeze. Se aranjează puțin, se duce la calculator, deschide programul, apoi deschide camera de filmat. Imaginile încep să fie redate live.

REC.

Bună.

Pauză lungă.

Să știi că ar fi trebuit să nu mai vorbesc cu tine niciodată.

Pauză lungă.

Sunt rănit. Asta zic toate video-urile de pe Youtube. Că dacă o fată nu-ți răspunde la mesaje și tu te simți nefolositor, nu mai poți să dormi, îți vine să lovești femei bătrâne pe stradă fără niciun motiv, atunci ești rănit din dragoste.

Pauză.

M-ai rănit pentru prima oară.

Pauză.

E ciudată senzația. O simt cel mai tare aici (arată spre gât). Parcă am un os de pește înfipt în pielea ce-mi acoperă interiorul gâtului și nu pot să înghit sau să respir. Pe de o parte mă super-bucură, na, e prima noastră ceartă, trecem noi și peste asta, dar pe de altă parte... Mi-e greu să nu mă gândesc deloc că nu mă vrei. Am o imagine în minte, se repetă constant, nu pot să-mi-o scot din cap, e acolo și apare încontinuu, încontinuu. Ești tu care faci sex cu un alt bărbat. Nu îi văd fața, are un spate extrem de păros, e super gras, scoate niște sunete oribile, horcăie cumva, nu știu... e peste tine și îți place super mult... Mi-se face scârbă rău de tot. Când apare încerc să mă gândesc la alte lucruri, cum ai fost născută, cum plângeai când te-a născut mama ta. Cum îți arăta cordonul ombilical, cum au turnat în el carne tocată și l-au pus pe grătar. Dar nu funcționează, apare brusc și mă termină.

E normal să mă simt așa, nu? Chiar nu-mi dau seama. Ție mai mult ca sigur ți-au răspuns toți bărbații, de fapt nici nu cred ca ai fost nevoită să îi bagi tu în seamă. Ești prea mișto pentru asta. Ești prea... nu, nu-mi place să mă repet. Deși cred că uneori e bine să te repeți, faci lucrurile să pară mai importante. Ca de exemplu: nu mi-ai dat niciun răspuns. Nu mi-ai răspuns. Nu mi-ai răspuns. Nu mi-ai răspuns. Nu mi-ai răspuns. Nu ai răspuns. Nu ai răspuns. NU AI RĂSPUNS. NU-MI VINE SĂ CRED CĂ NU AI RĂSPUNS.

M-am uitat încontinuu la video-ul ăla. Poate am spus vreo prostie, ceva nepotrivit sau enervant. Nu, absolut nimic. Eram atât de simpatic, mă abțineam să nu mozolesc ecranul. Îmi zic, nu-i posibil așa ceva și mai dau PLAY o dată și încă o dată și înc-o dată. M-am uitat de-atâtea ori la el că pot să-l reproduc perfect. (folosește exact aceleași mișcări și tonuri ca la început, făcute extrem de lent)

"Hei. Am puține emoții. O să trec direct la subiect... Mă jenează scaunul ăsta, iartă-mă o secundă. Așa. Mai bine. Nu, mai fac una. Hei. Ce dracu am? O, sărut-mâna, sărut-mâna! Zici că-am un atac cerebral. Salvut. Salvut? Ce naiba am, băi frate?!"

Pune pe ecran diferite screenshot-uri și/sau diferite fragmente video cu el. Se pot vedea doar pe ecranul de proiecție. Precipitat.

La minutul 5:46 am avut un zâmbet simpatic, un zâmbet din categoria "adun cojile de semințe de sub băncile din parc și sunt mândru de asta". La 1:24 am folosit fața asta cam stânjenită, așa arăt când sunt inconfortabil, dar e expresia "nu mă mai ciupi de obrăjori", nu de "îmi pute subrațul drept, hai să mă dau mai la stânga". La 6:02 ți-am zis că te iubesc atât de sincer, la 8:55 am terminat povestea, se vede clar cât de fericit sunt că ți-am povestit toate astea, la 4:34 am ridicat mâna puțin mai sus ca să mi-se vadă ceasul, să te prinzi că nu sunt chiar un rupt în cur. Dacă excludem 3:31 când am avut ieșirea aia... Dar a fost super reală. Știu că îți plac bărbații mai detașați, mai misterioși. Dar nu vreau să te mint cu cine sunt, nu pot să te mint. Sunt cea mai bună versiune a mea în momentul ăsta. N-am fost niciodată atât de simpatic. Pot să fiu așa doar când sunt lângă tine, înțelegi? Și eu te iubesc, dragostea mea, doar lasă-mă să-ți explic. De asta nu am editat deloc filmarea. Au fost niște faze cam ciudate, super ciudate, sunt de acord și aș vrea să nu mă mai întrerupi când vorbesc cu tine, dar dacă le vezi dintr-o altă perspectivă, ele veneau din toată dragostea pe care o simt pentru tine. Când m-am uitat la video prima oară m-a bufnit plânsul. Plângeam cu muci iubire, mi-a fost foarte greu să-mi revin. Și nu că eram eu, înțelegi? Povestea. Gen ca atunci când te uiți la un film de dragoste, The Notebook sau altele, știi? Mi s-a părut atât de frumos și tragic și personal și puternic. Mi s-a părut... (se gândește) ca orgasmul unui căpitan de navă care-și dă drumul într-o sirenă. (zâmbește) Bună asta. Mi-ar plăcea ca cineva să îmi facă o asemenea declarație, știi ce zic? Aș da orice să mă iubești cum te iubesc eu. Aș da orice să pot să fiu iubitul tău.

Începe să plângă, nevrotic.

Știu că pot să fac bine un singur lucru. Să te iubesc. Să te ador. Să te divinizez. Lasă-mă să o fac. Te implor, lasă-mă s-o fac. Dacă nu te am pe tine nu pot să am nimic altceva. Lasă-mă să te iubesc. Iubește-mă. Iubește-mă, te rog frumos. Iubește-mă, iubirea mea, dragostea vieții mele. Nu poți să mă lași așa. Nu poți să îți bați atât de tare joc de mine. Nu ți-am făcut nimic. Absolut nimic. Mă simt atât de singur fără tine. Nu mă lăsa, te implor, nu mă lăsa. Am nevoie de tine. Am nevoie de tine. Am nevoie de tine. De tine. De tine. DE TINE. (plânge în hohote, ca un copil) Am nev... (nu mai are aer) Ajută-mă... (nu mai are aer. Se ridică și ia dintr-un sertar o pastilă. Bea apă. În tot timpul ăsta nu poate respira. Are un atac de panică. Își dă pumni în picior cât de tare poate. Își dă pumni în cap. Urlă. Începe să își revină)

(grav, serios) Scuze. Am o perioadă cam... cam ca aia pe care ai avut-o și tu acum vreo patru ani. Mai știi? Ți-a fost cam greu atunci, nu-i așa? Păi și-atunci, de ce mă faci și pe mine să sufăr la fel? E oare chiar atât de greu să-mi dai un răspuns? Vreau să înțelegi cât de tare mă afectează toată situația asta. Sper că-ai înțeles acum, da? Nu, nu cred că ai înțeles. Mai repetă înc-o dată. Acum bagă bine la cap ce-ți spun. Ar fi bine să-mi răspunzi după ce vezi înregistrarea asta. Orice. Altfel chiar o să mă supăr rău de tot. Nu, nu pe tine, nu te mai victimiza atâta. O să-mi faci foarte mult rău. Am crizele astea de fiecare dată când nu-mi convine ceva. Simte-te prost. Vreau să-ți pară rău. Vreau să vii la ușa mea, să te pui în genunchi și să-ți ceri scuze și să-mi spui cât de mult ai nevoie de mine. Promite-mi că o să-mi răspunzi. Vreau să-mi promiți că nu o să-mi mai faci asta niciodată și că o să ne împăcăm. Promite, țin foarte mult la asta. Bine, te cred, iubirea mea. Chiar te cred. Am încredere în tine.

Probabil te întrebi ce mai urmează, de ce durează încă zece minute filmarea. Ce se va întâmpla marchează începutul unei noi vieți pentru tine. O viață în care ești adorată, răsfățată și în care te vei simți completată. M-am gândit mult la trei cuvinte care să rimeze. Nimic nu e întâmplător. Ce urmează să-ți arăt reprezintă două dovezi clare de dragoste. Clare. Zic asta doar ca să fiu sigur că înțelegi. Vreau să fim împreună, vreau să ne căsătorim și să avem un copil ș.a.m.d.

Astăzi mi-am propus să fac tot ce pot ca să te conving cât de mult te iubesc. Să te cuceresc, să te seduc, poate te impresionează mai mult declarațiile "speciale". Hai să vedem. Am pregătit asta pentru tine. Stai puțin.

Se duce în altă cameră. Aduce cutii de carton din care scoate televizoare și alte elemente tehnice pe care începe să le asambleze.

Ești tu. Am făcut-o din aracet, plastilină și rigips. E atât de frumoasă. Arată exact ca tine. Am folosit hainele pe care le purtai în ziua în care ne-am cunoscut. Ce e cel mai tare la ele e că se pot da jos. Ăsta e primul meu cadou. Pentru că urmează să ne cunoaștem și să ne fie bine, mi-se pare normal să închei capitolul ăsta din viața mea. E veche, am făcut-o acum câțiva ani. Povestea e foarte amuzantă. Era un tip pe internet, ceva guru spiritual, care te învăța metoda atracției. Că cică dacă îți pui o imagine cu bani deasupra patului o să atragi bani bla, bla, bla. Și așa mi-a venit ideea. Prima oară am vrut să te fac breloc de chei, dar m-am gândit că ai fi prea mică, iar dacă ai cădea din buzunar și te-aș pierde m-aș simți de parcă ne-am despărțit. Îmi trebuia ceva atât de mare încât să nu te pot pierde niciodată. O statuie. Așa a apărut ea, adică tu. Nu e cea mai mișto chestie? La un moment dat mi-a venit o idee. Aș putea exersa relația mea cu tine, pe ea. Când îmi imaginam că vorbesc cu tine mă blocam complet așa c-am început să vorbesc cu ea. Puțin câte puțin. Primele câteva luni doar o salutam, apoi într-o zi i-am făcut o cafea și m-am deschis complet. Am plâns cu ea, cu tine în brațe de atâtea ori. Ne-am uitat la o grămadă de seriale și am făcut o grămadă de prostii. Uneori, când o atingeam, îmi imaginam cum tresari. Aveam un întreg ritual. Îi sărut ușor picioarele, tu tremuri și îmi atingi fața, îți pun mâinile pe coapse și încep să îți sărut genunchii, tu îmi bagi mâna prin păr și îmi tragi capul din ce în ce mai sus. Îți mângâi coapsele, le strâng în palmă, iar tu oftezi, te întristează gândul că mă iubești atât de mult, că ești atât de obsedată de mine. Mă înnebunești, sar pe tine, dar îmi faci semn și mă opresc. Îmi iei mâna și mi-o pui în jurul taliei tale. Te uiți în ochii mei atât de adânc, mi-se pare că te cunosc dintotdeauna, mă apropii de tine cum am făcut-o la 13 ani și adorm la picioarele tale. E locul în care mă simt cel mai acasă.

Ți-o dăruiesc, vreau să o schimb cu cea reală. Cea care mă ascultă acum, cea pe care o iubesc și mă iubește. O să o las în locul în care ne-am cunoscut. Aș vrea să o vadă cât mai multă lume. // să devină mândria cartierului.

Mai am o surpriză. Te-am urmărit. (pauză) Știu, nicio surpriză, te urmăresc de zece ani (râde), am vrut să mai destind puțin atmosfera. Ne mai tragem sufletul puțin. Ideea e că ți-am făcut un video. Te-am urmărit săptămâna asta cu camera de filmat peste tot pe unde ai fost. Mi-a fost destul de greu, ai putea să apreciezi. Dar când vine vorba de tine nimic nu e chiar atât de greu, știi? Doamne, iar devin libidinos (râde). Nu vreau să mă mai lungesc, ăsta este al doilea meu cadou.

Dar înainte să-l pornesc, aș vrea să-ți zic că mi-am învățat lecția. Era atât de evident. Cum aș putea să cuceresc pe cineva cu atât de puțin? Mulțumesc că nu mi-ai răspuns. Am înțeles. A fost cea mai importantă lecție pe care am primit-o în viața mea. Gata, hai, sper să-ți placă.

Luminile de pe scenă se sting. Rămâne aprinsă doar lampa. Pe ecranul calculatorului, cât și pe ecranul de proiecție începe să se deruleze un film, compus stângaci din mai multe filmări. Prima oară apare pe ecran numele acestuia, ILOVEYOU.EXE, apoi, ca într-un documentar, o vedem pe Sara la geamul apartamentului ei. Este în jur de șapte dimineața. O vedem cum se îmbracă, apoi o vedem cum iese din apartament. Pe fundal auzim vocea lui Matei, care îi face o declarație de dragoste. Fiecare enumerație reprezintă o schimbare de cadru. Cadrele sunt puse în ordine cronologică. Tot ce a făcut Sara de dimineața până seara când s-a pus în pat. Se vede din felul în care au fost filmate cadrele că încerca să își găsească câte o ascunzătoare, astfel încât să nu fie prins.

Nu credeam că o să ajungem aici. Ăsta nu e un film prost, ca toate celelalte ce nu te conțin pe tine. E un film despre viață, despre iubire, despre senzualitate, despre tine fără mine, dar cu mine mereu în preajma ta. E dovada că exist chiar și atunci când nu mă vezi, când mă ignori, când te gândești la altceva sau la altcineva. Simți că cineva te iubește. Crezi că e universul, Dumnezeu, colegul de la muncă, te gândești că e o coincidență sau că e prea pueril să ai un admirator. Dar, de fapt, acesta există. Exist, sunt aici. Pregătit să fiu tu, iar tu să mă definești, fiindu-mi. Să mă ghidezi, să mă bucuri cu orice gest ai face, cu orice privire mi-ai arunca, cu orice însemni tu.

În anumite cadre începe să apară și el. Își bagă mâna, puțin din cap, sau intră cu totul.

Să fiu mereu, deși nu sunt, să crezi că tac mereu, deși-ți vorbesc cu fiecare inspirație, să ai impresia că ai nevoie de ceva ce nu știi că există. Nevoia ta de o persoană, de un bărbat adevărat care ți-ar dona și inima doar ca să simți cum îi bate, cum îți umple corpul de și mai mult sânge, cum venele se măresc din ce în ce mai tare, inundându-se. Aș putea muri pentru tine, aș putea să renasc alături de tine, aș putea să intru în uterul tău și să mă mai dezvolt o dată. Nu credeam că o să ajungem aici. Ăsta e cel mai bun film făcut vreodată, pentru că nu e un film despre tine. Este un film despre noi, despre viața ta pe care-o împărțim. Tu ești personajul principal. Dar fără unul secundar, cum ți-ai putea da seama vreodată că doar tu exiști?

Pe tot parcursul filmului pe ecranul de proiecție, Matei se duce la calculator și editează fișierul. În momentul în care se termină filmul pentru Sara, acesta ia CD-ul și iese din scenă. Vedem niște imagini ce par a fi surprinse de o cameră de supraveghere, cu Matei ce intră într-un bloc. După câteva momente, îl vedem cum iese amenințat de un bărbat. Acesta îl bate pe Matei, îi strică CD-ul și îi aruncă o hârtie. Matei zace pentru câteva secunde bune cu hârtia lângă el. Pe ecranul de proiecție apare următorul subtitlu.
 

Matei intră în scenă. Este îmbrăcat la fel ca în partea anterioară, doar că hainele lui sunt extrem de murdare. Pare nespălat. Este disperat. Plânge, apoi urlă. Îl vedem cum se plimbă agitat prin cameră. Este distrus.

REC.

Citește hârtia pe care a primit-o anterior.

"Salut, retardatule.
Nu mai călca pe-aici. Ești penibil. Dacă mai continui o să te bat până te caci pe tine. Ești ultimul scârbos. Mi-e scârbă de tine.
Marș."

Are o criză de nervi.
 
Mi-e scârbă de tine. Mi-e scârbă de tine. Mi-e scârbă de tine. Marș. Ți-e scârbă de mine? Cum îți permiți să zici așa ceva? Cine dracu te crezi? Ți-ai pus bărbații să mă bată? Ești o târfă obosită, o ratată ordinară. Cine crezi tu, căcatule, că o să te mai iubească așa? Cine? Oligofrenul ăla ce sare la bătaie? Cine și-ar da viața pentru o zdreanță ca tine? Mie mi-e scârbă de tine. Te urmăresc de ani de zile, crede-mă că știu. Ești cea mai scârboasă ființă pe care am cunoscut-o vreodată. Când mă gândesc la tine îmi vine să vomit. Cretină ordinară. Te urăsc. TE URĂSC. Te urăsc. Mă auzi bine? Măcar eu am curajul să mă arăt. Măcar eu am curajul să vorbesc cu tine, nesimțita dracului. Nu mi-ai dat nicio șansă, handicapato. Nu mi-ai dat nicio șansă. Te sperii? Zi, te sperii? De asta l-ai pus pe dobitocul ăla să mă bată? Vrei să fii speriată? Știu unde stai, deșteapto, pot să vin la ușa ta și să te sperii cu adevărat. Să înțelegi ce înseamnă frica, idioată ce ești. Pot să te terorizez, să nu mai ieși din casă în viața ta. Doamne, cât poți să fii de proastă. Cât ești de proastă, ești cea mai proastă ființă, ești complet bătută-n cap.

Urlă. Își dă pumni în cap extrem de violent.

Sunt un bou, sunt un bou, sunt un bou, sunt un bou, sunt un bou, sunt un bou. (urlă cât de tare poate) Îmi pare rău că te-am jignit. Iartă-mă, te implor. (se pune în genunchi) Iartă-mă, Sara, te rog iartă-mă. Nu mai pot, nu mai pot, efectiv nu mai pot. Vreau doar să ieșim la o cafea și după construim de-acolo.

Nu vreau să te sperii, chiar nu sunt violent, nu sunt deloc. Dacă vrei să te las în pace îți promit că te las. Doar spune-mi în față, hai să vorbim măcar o singură dată. Vreau să pot vorbi cu tine direct, am atâtea să-ți spun, atâtea să-ți promit. (pauză)Nu știu ce să mai zic. Hai te rog să ne vedem, hai, te rog eu mult. (pauză) Am zis efectiv tot ce-am avut de zis. Nu știu ce să mai fac, efectiv nu știu, habar nu am. Ce să fac ca totul să fie bine, să îți placă de mine? Poți să îmi dai o idee, te rog?

Pauză lungă.

Nu, nu vreau să renunț, nu vreau să renunț. Nu vreau. Nu pot să renunț așa. Nu pot să te pierd. (extrem de agitat) Ajutor. Vreau ajutor. Vreau să mă ajute cineva. (urlând) Vă rog, ajutați-mă, am nevoie de ajutor, ajutați-mă, vă rog. (se pune în genunchi. plângând) Iartă-mă, te rog, Sara. Iartă-mă.

Pauză lungă. Auzim doar plânsul lui Matei. Deodată se ridică. Pare că și-a dat seama de ceva.

Dar stai liniștită. Nu o să scap nepedepsit. (își suflecă mânecile) Îmi fac semnele astea de fiecare dată când gândesc căcaturi despre tine. (se duce la masă și scoate un cuțit) Ce urmează să fac e o dovadă clară de dragoste. Clară. Îți spun asta doar ca să fiu sigur că înțelegi.

Începe să își facă zgârieturi pe brațe. Fiecare zgârietură este marcată printr-un cuvânt urât, folosit anterior.
Târfă. Ratată. Căcatule. Zdreanță. Scârboasă. Cretină. Te urăsc. Te urăsc. Te urăsc. Nesimțită. Handicapată. Idioată. Proastă. Proastă. Proastă.

Lumina în scenă coboară din ce în ce mai mult pe tot parcursul momentului anterior. Vedem pe ecranul de proiecție că Matei nu mai duce CD-ul în blocul Sarei. Beznă totală. Pe ecranul de proiecție apare următorul subtitlu.
 

Pe ecranul de proiecție apare un video în care o vedem pe Sara. Este la ușa lui Matei. Arată de parcă a fost bătută. Pare că o vedem prin vizorul de la ușă.

Matei! Sunt Sara. Scuză-mă că a durat atât de mult să apar. N-am știut ce să fac. Dar m-am tot gândit la propunerea ta și la tine în perioada asta. Nu pot să spun că m-ai convins, dar m-ai intrigat. Mi s-a părut foarte cute că ai ales să te înregistrezi.... Cred că ai mare nevoie de ajutor. M-am gândit că trebuie să vin direct la tine și să te iau pe nepregătite pentru că ai mare nevoie de ajutorul meu.

Să nu faci infarct, te rog. Bine, mi-ar plăcea e mult spus (râde), nu ești... chiar genul meu, dar cred că meriți o șansă? Hai să vorbim, ce spui? Hai, deschide ușa. Sunt sigură că ești acolo. Fă-ți curaj, nu vreau să pun presiune pe tine. Sunt aici. Te aștept, ok?

După ce video-ul se termină, lumina în scenă se aprinde. Îl vedem pe Matei ce stă la ecranul calculatorului. Este agitat. Se schimbă în niște haine ce să îi acopere rănile de pe brațe și pregătește camera de filmat. Pe tot parcursul acestor lucruri, Sara bate discret la ușă.

REC.

Hei, iubire!

Ce gest superb. Nu că m-aș fi așteptam la altceva din partea ta, dar am ținut să menționez. SU-PERB. Ține-o tot așa, gagico! You rock! (râde stânjenit. Se prostește) Non so come arrivare al ponto, știi ce zic?

Sara bate la ușă. Matei se blochează.

Sara, nu pot să te mint. Săptămâna asta nu cred că o să pot să ne vedem. Am o infecție în gât și dacă-ți vine vreo idee nu cred că... Nu merge.

Oprește camera.

Sara, dragostea mea, săptămâna asta nu o să pot să ies din casă. Trebuie să aștept pe cineva... (își dă seama. Ironic) Incredibil.

Oprește camera.

Sara, o să fiu sincer cu tine. Pe bune, nu știu ce se întâmplă cu mine. Cred că mi-e frică sau... nu știu. În orice caz, nu vreau să mă văd cu tine. Nu, nu că nu vreau, nu pot să mă văd cu tine. Când mă gândesc că o să ne vedem încep să nu... (urlă. Își dă una.) CE DRACU ZIC?

Sara bate la ușă.
Oprește camera.

Sara, abia aștept să ne vedem, sunt în șoc și în extaz și în șoc și iar în extaz... (zbiară panicat) DOAMNE FEREȘTE.

Sara bate la ușă.
Oprește camera.
Încearcă să se masturbeze, doar că nu poate. Se oprește. Stă câteva secunde fără nicio reacție, apoi merge și baricadează ușa de la intrare cu instalația de televizor. O auzim pe Sara care strigă ceva de cealaltă parte a ușii. Strigătele ei se aud din ce în ce mai încet. Bate la ușă foarte puternic. Se diminuează și sunetul ăsta, treptat. Matei se apropie de cameră și începe din nou să se înregistreze.

Sara bate la ușă.

Încă nu mi-ai răspuns. După tot ce s-a întâmplat între noi încă nu mi-ai răspuns nimic? Gata. Nu mai vreau să zic aceleași lucru din nou și din nou și din nou. E imposibil să nu fi înțeles. Pur și simplu nu-ți place de mine. Nu, nu o să mai plâng. Nu mai vreau să fiu vulnerabil în fața ta. (realizează) Nu-i așa că s-a transformat totul într-o telenovelă tâmpită? Băiatul vulnerabil, ciudat, este respins de cea mai frumoasă fată din cartier. Îl alege pe bătăușul drogat și impotent, doar pentru că e mai mare și are mulți bani. Înțeleg. Ai nevoie de un bărbat, de cineva pe care nu îl poți uita ușor.

Sara bate la ușă.

Vreau să asculți foarte atent tot ce urmează să-ți spun. E poate cel mai deștept lucru pe care l-am gândit în viața mea.

Mă numesc Matei, am 23 de ani și de zece ani sunt îndrăgostit de tine. (pauză) Știu, am mai spus asta de șaizeci de ori. Dar de ce fix de tine? Nu știu. Iar "nu știu" ăsta, înseamnă în general următoarele: destin, Dumnezeu, satana, vrăji, legea atracției sau pură întâmplare. Cu oricare dintre ele aș răspunde nu se va schimba absolut nimic. De ce Matei, ce are vârsta de 23 de ani, e îndrăgostit fix de Sara timp de zece ani de zile? Același răspuns. Dar dacă schimbăm topica propoziției, reușim să ajungem puțin mai departe: De ce Matei e îndrăgostit de zece ani de zile de Sara? De ce nu a renunțat? Aici este, de fapt, problema. Că tot ce se întâmplă nu este despre tine. Este doar despre mine. Am învățat un lucru foarte important în anii ăștia. Că cel mai ușor este, de fapt, să continui. În niciun caz să renunți. Să mergi înainte cu speranța că va funcționa, că o să mă placi la un moment dat, că o să reușesc să adun atâtea informații despre tine încât nu o să existe niciun moment în care să fac ceva ce-o să te deranjeze. Majoritatea oamenilor continuă. Au nevoie de persoana aia pe care se laudă că o iubesc, mai mult ca să respire cineva pe lângă ei, să mai îndepărteze singurătatea. Au nevoie de ea ca să-și canalizeze nefericirea pe ceva, ca să aibă cu cine să meargă la spital când le e rău, ca să fie cineva care sigur o să plângă la mormântul lor. Am nevoie de tine ca să am un scop? Am nevoie de un scop sau am nevoie de sentimentul de nevoie ca să pot avea un scop? Întrebările astea apăreau mereu când voiam să renunț la tine. Orice răspuns mi-aș fi dat, nevoia mea rămânea aceeași. Scopul. Pentru că eu nu aveam nevoie de o motivație nouă pentru a-mi reactiva scopul. Aveam nevoie de un alt scop. Adică de altceva, nu de tine. Pentru că cel mai ușor e să mergi înainte, cel mai greu este să renunți. Pentru că trebuie să îți schimbi scopul.

Am ales să nu mi-l schimb. După tot timpul ăsta, ai devenit ceva mai presus decât un scop. Depășești ideea de viciu, de dependență. Fără să mă zbat, să te cuceresc, să aflu totul, tot ce ține de tine, nu pot să fac nimic. Am făcut o promisiune. (se duce în altă cameră și aduce un afiș cu Sara.)

Sara bate la ușă.
Merge în altă cameră și aduce foarte multe obiecte ce au legătură cu Sara. Este tot ce a strâns el de-a lungul anilor. Pune toate lucrurile în jurul afișului de pe jos.

Sunt gata. Ești aici. Începe.

Sara bate la ușă.

După ce mă trezesc în spital și vorbesc cu mama, adorm. E prima oară când te visez. Suntem pe o barcă mică. Navigăm pe Marea Neagră. Mă simt de parcă au trecut mulți ani de când ne aflăm acolo. Se întunecă. Se face foarte frig, îți dau geaca mea, dar tu continui să tremuri extrem de puternic. Ai un fel de spasme. Vin lângă tine timid și te iau în brațe. Am grija să îmi poziționez brațele în locurile ce mi-se păreau cele mai reci. Tu te liniștești și zâmbești, te încălzește îmbrățișarea mea. Dintr-o dată începe un vânt extrem de puternic. Brațele mele nu mai sunt îndeajuns pentru a-ți încălzi corpul. Începi să tremuri din nou. Tremuri atât de tare încât barca începe să se agite și mai tare sub valurile stârnite de vânt. Te strâng cât de tare pot în brațe și încerc să te încălzesc. Nu reușesc, iar tu devii din ce în ce mai rece. Îți șoptesc la ureche să te relaxezi. Începi să-mi săruți brațul. Nu știu cum să reacționez, simt că-mi place și atât. Începi să îl săruți de mai multe ori. Îți ridic capul și încerc să te sărut pe buze. Mă dai la o parte. Îmi săruți din nou brațul, fără să spui niciun cuvânt. Mi-l săruți din ce în ce mai agitat. Mă apuci cu dinții de piele. Nu mă doare. Mă muști din nou, de data asta mai tare. Te întreb ce ai. Îți înfigi dinții în carnea mea și o smulgi cu toată forța. Îmi țâșnește sângele. Mi-e frică de tine. Te văd cum îmi mesteci carnea. Ești veselă, ești complet schimbată. Îmi dau seama ce se petrecere. Și înțeleg. Vreau. Vreau să fac orice pentru tine. Sunt al tău. Mă dezbrac complet și mă întind pe spate. Vii la urechea mea și îmi mulțumești. Începi să îmi desprinzi carnea de pe stomac. Faci o gaură în mine până când ajungi la organe. Le arunci lângă tine. Îmi smulgi pielea de pe piept și îmi deschizi toracele. Iei plămânii, îi arunci în grămada de măruntaie și îmi mesteci inima. Te îmbraci în hainele mele. Te ghemuiești în interiorul corpului meu și pui tot ce a rămas din mine peste tine. Eu nu simt nicio durere. În ultimele mele secunde îți spun că te iubesc. Când adormi, mă trezesc acasă. Sunt singur.

Sara bate la ușă.

Începe ultima parte. Ai emoții?

Sara bate la ușă.

Vreau să îți ofer ultimul meu cadou. Dragostea mea, materializată. Te iubesc. Ești singura femeie de care am fost vreodată îndrăgostit. Și de care o să fiu de-acum încolo. Și dacă nu am fost perfect sau nu m-am comportat exact așa cum ți-ai imaginat, să știi că nu am vrut să îți fac niciun rău. Am fost doar foarte frustrat și nesigur. Nu mă consider bun pentru nimeni. De-asta m-am antrenat atâția ani pentru tine. Ca într-o zi să găsesc pe cineva care să mă iubească. Sau măcar care să mă placă. Mulțumesc că m-ai ascultat până aici, că te-ai uitat la filmările pe care ți le-am făcut și că ai existat. Pentru mine a fost îndeajuns. Te iubesc. Hai s-o facem.

Matei scoate un cuțit. Și-l înfige în piept. Scoate sunete de durere, pare că vrea să renunțe, dar continuă. Își taie pieptul. Țâșnesc șiroaie de sânge. Lasă cuțitul din mână și își deschide crăpătura din piept. Își strecoară mâna în interiorul pieptului și își scoate inima. O întinde către cameră. Cade la podea.

Sara bate la ușă.