Textele selectate de Incipient vor fi publicate pe LiterNet în săptămânile ce urmează, în această rubrică.
Publicarea textelor pe LiterNet are ca unic scop lecturarea lor. Liternet și Asociația Incipient nu își asumă drepturi suplimentare asupra textelor în afara celor presupuse de această publicare. Pentru folosirea textelor sub orice altă formă, este obligatorie contactarea autorilor.
*
Mă numesc Andrada Ionescu, am 23 de ani și am terminat Actorie la UNATC. Alături de Cristina, mi-am dorit să redau prin acest text lipsa de comunicare cu care ne confruntăm de fapt ca generație. Deși cunoaștem fel de fel de termeni noi din psihologie și suntem mult mai educați în acest sens, ne este la fel de greu ca altor generații să ne exprimăm. De-a lungul timpului, m-am lovit de această lipsă de concretețe și în viața personală, dar și în cea profesională - când nu știam chiar să-mi pun gândurile în ordine la actorie. Îmi doresc ca cine citește sau vede o lectură a acestui text să înțeleagă ce am înțeles și eu - că o comunicare adevărată înseamnă să te exprimi liber și simplu și nu neapărat să fii veșnic 'self-aware'.
Cristina Dănciulescu, 20 de ani, studentă în anul III la actorie UNATC. Pe lângă activitățile din liceu precum trupa de teatru, dezbateri sau alte voluntariate, prin 2020 am început să scriu poezie. Am adunat ceva texte și sper să ajungă la mai multă lume în viitor. Împreună cu Andrada organizăm evenimente culturale pentru tineri artiști (daca vreți să aruncați un ochi @genfemei pe instagram) și ne bucurăm să ne cunoaștem comunitatea prin intermediul acestora. Mă uit cu inima deschisă către tot ce urmează.
XX XX sau 20 20
de Cristina Dănciulescu și Andrada Ionescu
de Cristina Dănciulescu și Andrada Ionescu
SCENA 1
(Martie 2020. O conversație pe telefon între două fete de liceu, Eva și Bianca. Fiecare se află în camera ei. Camera Evei e îngustă, cu mobilier modest. Camera Biancăi e decorată cu multe plante și postere. Are un pat mare, care ocupă jumătate din cameră.)
EVA: Da, deja e toata lumea panicată, văd și eu. E ca atunci când vine zăpada și se închid școlile. Cel mai probabil o să ne țină o săptămână în casă.
BIANCA: Dar fără zăpadă.
EVA: Exact. O săptămână în care putem face ce vrem.
BIANCA: Pe lângă teme.
EVA: Ah, și eu aveam club de ecologie mâine. Dar mai poate aștepta încălzirea globală puțin.
BIANCA: Da, odată cu urbanizarea și capitalismul.. Știi și tu...
EVA (o întrerupe): Vreau să ieșim mâine.
BIANCA; Unde?
EVA: Cișmigiu. Că tot s-a anulat azi. Nu cred că ai nevoie de Școala altfel ca să ieși în natură.
BIANCA: Nu-mi vine să cred c-a ajuns covidul la noi.
EVA: Exact - third world country. Nu te-ai aștepta să ajungă altceva aici în afară de beton ieftin, autobuze uzate -
BIANCA (o întrerupe): Supe la plic. Importate sau... exportate... (încurcată) - înțelegi tu.
EVA: Da, deci ieșim?
BIANCA: Pot să te sun mâine?
SCENA 2
EVA: Hai că ne-am văzut dacă e.
BIANCA: Sorryyyyy.
EVA: Pot să te sun pe facetime?
BIANCA: Hei.
EVA: Hei.
(Se aude o salvare.)
EVA: Mor, ai auzit și tu salvarea aia?
BIANCA: Da.
EVA: Unde stai?
BIANCA: Pantelimon.
EVA: A, ce tare. Stăm foarte aproape. (pauză) Ce mi-ar plăcea să ne vedem.
BIANCA: Vrei să ne vedem?
EVA: Mi-e frică.
BIANCA: Și mie, dar nu așa de tare.
EVA: Ti-e frică să te vezi cu mine? (Bianca râde.)
BIANCA (ironic): Nu, mi-e frică de covid.
EVA: Ești cute. Mă rog, cute sună cringe, dar era și mai cringe să zic că ești drăguță.
BIANCA (râde): Mersi. Și tu.
EVA: Și deci nu ti-e așa frică să iei?
BIANCA: Are mama o prietenă medic și i-a spus că nu e chiar așa de grav. Colectiv a trecut demult, acum spitalele sunt super avansate. Și ai noștri sunt tineri-ish, n-au ce să pățească. Doar la bătrâni e nasol.
EVA: Tu te-ai uitat la știri? Azi a murit un băiat de 16 ani.
BIANCA: Înțeleg, dar n-am ce să fac.
EVA: E super ciudat, cum ar fi să aud ca o colegă de clasă a murit la 16 ani, sau eu, sau tu!
BIANCA: Sincer, prefer așa decât să-mi fac tema la mate.
EVA: Doamne, de ce ești așa de ignorantă?
BIANCA: De ce ești așa sensibilă?
EVA: Tu-ți dai seama că oricând putem să luăm și gata? Mie nu mi se pare nimic de glumă în asta. Chiar mi-e frică.
SCENA 3
(Pe videocall.)
BIANCA: Te-am visat aseară. Făceam banana bread.
EVA: Mam -, nu-mi place deloc.
BIANCA: N-ai făcut tu cum trebuie.
EVA: Îmi arăți tu când ne vedem.
BIANCA (o corectează): Dacă ne vedem... Uite ce pufos mi-a ieșit.
EVA: Wow. Master chef. Da, altă chestie de privare a drepturilor: stare de urgență pe o perioadă nedeterminată. Efectiv, privare de drept la informații. Dictatură!
BIANCA: Ce drăguță ești când te enervezi. E nice că îți pasă așa de ce se întâmplă în jur, că you think outside the box.
EVA: Mersi, doar îmi place să fiu informată.
BIANCA: Uite! Aștept să crească un avocado din sâmburele asta.
EVA: Sunt cute plantele tale.
BIANCA: Serios, gen, for real. Ești super kind și cool și îmi place că îți plac plantele din camera mea pentru că nu mi-a mai zis nimeni asta. Când crezi că o să se termine?
EVA: Nu știu, dar nu mai suport. Nici nu se compară cu un război mondial sau cu o ciumă bubonică gen, dar eu mă raportez și la nivelul nostru de trai. M-am plictisit. Am făcut TikTok-uri nonstop...
BIANCA (entuziasmată): Și eu!
EVA: Da, și pe zoom stau tot timpul cu cameră închisă.
BIANCA (nerăbdătoare): Teme vă dă?
EVA: Da, dar nu înțeleg nimic oricum.
BIANCA: Nici eu.
EVA: Simt că înnebunesc.
BIANCA: Aș vrea să te întreb ceva.
EVA: Și eu, de ceva timp. Hai la 3: 1, 2..
BIANCA: Nu, stai, hai în chat!
EVA: Ok?
BIANCA: Ce muzică asculți?
EVA: Vrei să fim împreună?
(Amândouă zâmbesc)
EVA: Girl in red. (Glumesc.)
SCENA 4
(Camera Biancăi e goală)
12.30
EVA: Unde ești?
12.31
BIANCA: În parcare.
EVA: Ți-ai scris pe declarație că mergi la cumpărături, da?
BIANCA: Da. Te aștept.
(Eva se îmbracă, își pune masca și pleacă din cameră.)
15:25 (Înapoi in cameră fiecăreia.)
BIANCA: Ai ajuns?
EVA: Fix acum.
BIANCA: Nu-mi vine să cred că ne-am pupat.
EVA: Păi asta fac cuplurile, nu?
BIANCA: OMG Cred. Arăți super diferit în real life, m-am obișnuit să te văd pe un ecran. Nu mă așteptam să fiu mai înaltă decât tine. (pauză, amândouă zâmbesc, apoi brusc) Dacă luăm covid? Nu vreau să stric un moment, dar -
EVA: Nu iei.
BIANCA: De când ești așa liniștită?
EVA: Nu știu, de acum. Tu de când ești panicată?
BIANCA: De acum?
EVA: A intrat mama, stai.
Ora 16:00
EVA: Avem covid.
BIANCA: Faci mișto?
EVA: Nu.
SCENA 5
(Acasă la Eva. Șervețele în cameră, pastile pe birou, măști pe masă și ambalaje de take-out într-un colț. Ambele au covid. Eva are simptome grave, tușește și are febră. Bianca nu are gust și miros)
BIANCA: Tu ești prima fată de care mi-a plăcut, știai?
EVA: Drăguț.
BIANCA: Mă rog, practic ești prima persoană de care mi-a plăcut. Serios, nu mi-a mai plăcut de nimeni pe bune până acum. Gen, pe bune, pe bune.
EVA; Și mie îmi place mult de tine (tușește).
BIANCA: Mie cred că mai tare.
EVA (zâmbește, apoi tușește): Mi-e rău.
BIANCA (îi întinde o ceașcă de ceai): Ești super frumoasă, chiar și așa.
EVA: Mersi.
BIANCA: Mamă, eu nici nu m-am gândit ce label am.
EVA: Nu?
BIANCA: Nu, și pe lângă label, care mă super preocupă, mă simt adhd-istă și depresivă în ultima vreme, dar tu ești ca o gură de aer.
EVA (tușește): Mi-e rău.
BIANCA: Scuze.
(EVA strănută)
BIANCA (în timp ce ii aduce un șervețel): Sănătate! (gânditoare) Sănătate... îți dai seama cât de nesănătos mâncam înainte, și nu apreciam nici măcar o plimbare de 10 minute... Și lumea s-a vindecat.
(EVA tușește)
BIANCA: Mă rog. E cum ziceai și tu... nu? Cu apele...
EVA: Da, s-au curățat.
BIANCA: Exact, și cu cerul, știi...
EVA: Da, s-a micșorat gaura din stratul de ozon.
BIANCA: Ce-mi place că ești așa implicată. (încântată) Și îmi mai place că nu ești din aia manipulatoare, știi ce zic? Am citit un articol cu 10 semne că partenerul îți face gaslight și tu nu atingeai niciun punct! Sunt super norocoasă. Apropo, de abia aștept să ne treacă, am feed-ul plin de idei de date-uri chiar și așa, în condiții de pandemie. Știi, poți să faci o groază de lucruri cu foarte puține. Little things gen.
EVA: Nu mai suport, simt că nu mai pot să stau lângă oameni. (se uită la Bianca)
BIANCA: Eu vreau să stau doar cu tine, tu nu simți asta?
(Eva tușește)
SCENA 6
După 3 luni.
EVA: Ce faci?
BIANCA: Uite mă pregătesc să ies în oraș.
EVA: Iar mergi în oraș, nu vrei să vii la mine?
BIANCA: Nu pot. Ies în oraș.
EVA: Și noi două când ne mai vedem? Ne mai vedem vreodată?
BIANCA (nervoasă): De ce nu vrei să ne vedem și să facem lucruri normale? De ce nu vrei să te vaccinezi odată?
EVA: Știi bine că nu mă lasă mama. Plus că nici nu știm ce pun în el.
BIANCA: Ce pot să pună?
EVA: Dacă o să fac cancer sau o să-mi paralizeze fața, sau dacă fac șoc anafilactic sau și mai rău - o să-mi crească sânii prea mult. (Bianca pufnește.) Serios, nu vreau să fiu mai grasă decât sunt deja. Și nu e vorba de body positivity, dar fac ce vreau cu corpul meu. Nu vreau să accept să-mi zică mie Raed Arafat unde pot să intru și unde nu și să fac un vaccin care cine știe ce repercusiuni va avea. Orice vaccin de până acum s-a făcut în 10 ani și chiar nu cred că medicina a evoluat atât de tare încât să se facă unul în 2 luni.
(Bianca dă like la mesaj.)
(În aceeași seară. Camera lui Biancăi e goală. Eva stă pe marginea patului și tastează violent.)
EVA: Te distrezi?
(Trece un timp.)
EVA: De ce-mi dai seen?
(Încă un timp.)
EVA: Mi-e dor de tine, nu mă lăsa așa.
EVA: Nu înțeleg de ce nu putem fi ca înainte când vorbeam pe zoom și ne vedeam noi două și ne puteam simți bine la un fucking Kaufland. (pauză) Hei, răspunzi?
BIANCA: Ți-am spus că ies. Timpul meu pe telefon e timpul meu pe telefon. Plus că nici n-am ajuns încă. (Pauză) Poți să nu mai fii obsedată, te rog?
(Eva dă seen)
(Peste un timp.)
EVA: Cine-i tipa aia de la story?
(Trece o oră. Eva sună. Bianca nu răspunde.)
EVA: De ce nu răspunzi? Da' pe mine de ce nu mă postezi? Nici măcar de aniversarea noastră n-ai pus ceva și acum o pui pe neinteresanta aia când îi cânți La mulți ani.
BIANCA: Ce ai fi vrut să postez? Poze din parc? Streak cu al 100-lea serial pe Netflix? Nu-i vina mea că alegi să crezi toate prostiile neomarxiste fasciste conspiraționiste de pe Facebook-ul lu' mă-ta. (pauză)
EVA: Cine-i tipa aia? Văd acum că ai pus și TikTok cu ea.
BIANCA: Ne-am împrietenit într-o cafenea, unde tu nu vrei să ieși.
EVA: Nu pot să ies!
BIANCA: Nu poți pentru că nu te vaccinezi. M-am plictisit de subiect.
EVA: De ce pui presiune pe mine să fac ceva când nu vreau să fac? (Verdict) Cred că-mi invalidezi sentimentele big time. Și-mi faci mansplain.
BIANCA: Sunt fată.
EVA: Tocmai. Și să știi că nu-s proastă. Am inteligență emoțională.
BIANCA: Felicitări.
EVA: Îmi faci gaslighting.
BIANCA: Ce?
EVA: Vezi, nici măcar nu știi ce-i aia!
BIANCA: Și eu am fost la terapie.
EVA: Și eu.
BIANCA: Dacă ai fost la terapie, asta nu te face terapeut.
EVA: N-am zis că vreau să fiu terapeut. Vreau să înțeleg doar atât: cine e tipa aia și de ce mă minți.
BIANCA: Cu ce te mint? E o prietenă. Cât vrei să ne mai certăm?
EVA: Nu mă cert, am o discuție.
(Bianca îi dă block pe Instagram, dar Eva îi scrie pe Whatsapp.)
EVA: Nu pot să cred că mi-ai dat block, asta e super imatur. Tu ești super imatură.
BIANCA: Ești groaznică.
EVA: Ești avoidant.
BIANCA: Ești de rahat.
(Eva o sună cu video, Bianca nu răspunde, îi dă block și pe Whatsapp, apoi pe mesaje, apoi Facebook Messenger și într-un final pe telefon.)
(Eva îi scrie pe Mail.)
EVA: Vreau să știi că nu voiam să ajung aici, dar pur și simplu nu am altă variantă. Îți dai seama ce se întâmplă acum? Trag de tine să comunicăm așa cum fac toți oamenii normali și să ne rezolvăm problemele și tu mă ataci.
BIANCA: Cum mi-ai găsit mail-ul? Ești psihopată? Nici nu-l mai folosesc.
EVA: Nu mi-ai dat altă variantă. Era pe facebook. Ce e așa greu să-mi zici "scuze, vreau să stau pe TikTok" decât să mă lași cu mesajele necitite cu orele, că asta nu se întâmplă de azi, și apoi un "timpul meu pe net e timpul meu pe net". What does this mean? Cine spune asta? Nici măcar n-ai bunul simț să-mi dai hide la story și postezi încontinuu de parcă îmi faci în ciudă. Sau, de fapt, poate chiar asta vrei (îi vine ideea acum) să mă înnebunești cât eu stau între 4 pereți singură și apoi să dai vină pe mine și să vrei să ne despărțim. Pentru că asta simt acum. Și te rog nu-mi spune că tu n-o vezi așa pentru că m-am săturat să-mi spui cum mă simt și că ce simt eu e greșit. (Rar) Urăsc că singurul motiv pentru care aș ieși ești tu. Mă faci să vreau să ne despărțim.
BIANCA: Vrei să ne despărțim? Foarte bine. Oricum asta voiam. Te-am înșelat
(Eva sună - conversație la telefon)
EVA: Îți bați joc de mine? Glumești, nu? Cu cine m-ai înșelat? Cu fata aia, nu? Știam că mă minți atunci când ai zis că nu-ți plac blondele
BIANCA: Nu. Cu un băiat
EVA: Poftim? Ție nici măcar nu-ți plac băieții, nici nu știai ce label ai.
BIANCA: Dar de unde știi tu ce label am? De ce trebuie să fiu ca tine? De ce trebuie să-mi impui mereu ce să cred și ce să gândesc și să-mi trimiți articole super questionable.
EVA: Te auzi? Nu e despre articole. M-ai înșelat cu un băiat și cred că ești beată. Gata. Ne despărțim.
(pauză)
BIANCA: Stai puțin. (pauză) Cum adică ne despărțim? Te-ai întrebat cum mă simt eu sau cum am ajuns la asta? Mă sufoci. Am ajuns la petrecerea asta și în timp ce oamenii dansau eu pur și simplu stăteam și mă gândeam cine sunt. No offense. dar cu cine stau? Cu o antivaxxer-iță? Am citit că sunt complice doar pentru că stau cu tine, practic, sunt de acord cu ce faci. Și eu nu-s de acord. Mor oameni în fiecare zi. Ce reprezint? Like, what do I stand for? Și nu cred că-mi plac fetele. Cred că tu mi-ai indus asta. Și apoi era tipul ăsta care e a 12-a și s-a băgat în seama cu mine, mi-a dat ceva de băut și s-a apropiat să mă pupe. Și ne-am pupat. Ce are dacă nu-mi plac doar fetele? Ce e cu atâtea label-uri? Simt că vrei să am label ca să-mi pui tu o etichetă care e de fapt a ta, ca să mă ții lângă ține. Știu că eu spuneam asta la început, că vreau să stau doar cu tine..
EVA (o întrerupe): Iartă-mă, dar ești idioată. Mor oameni în fiecare zi și tu unde ești acum? La o petrecere ilegală. Te doare în cur de umanitate. Și știi ce îmi făceai atunci? Love bombing.
BIANCA (țipă): Dar asta credeam! Mai lasă-mă o dată. Nici nu am vrut neapărat să mă pup cu el, nu a fost nici foarte consensual, sunt confuză, beată și mă enervezi. Și după ce că am trecut prin asta care cred că e semi-trauma gen, mai vrei și tu să ne despărțim.
EVA: Stai puțin, eu nu am crezut că...
BIANCA: Exact. Pentru că mereu e despre tine, și asta pentru că ai tulburare de comportament narcisică. Da. Bifezi toate punctele! De ce nu poate să fie totul ca atunci când ieșeam la Kaufland? Îți dai seama că m-am lăsat atinsă de un băiat scârbos? (pauză, sincer) E vina mea? (Pauză) Sau a lui? (panicată) Îți dai seama că acum fac parte din mișcarea #MeToo? Și totul în timp ce tu mă suni ca o crizată?
(pauză)
EVA: Ești ok? N-am vrut să... Adică, uite, îmi pare foarte rău. Nu știam că te simți așa. Îmi pare rău că am proiectat asta pe tine. Nici nu vreau să mă gândesc prin ce treci acum. E vina mea. Nu vreau să ne despărțim.
Bianca închide telefonul.
SCENA 7
După câteva luni.
BIANCA: E stupid și nepotrivit să-ți scriu acum. Poate că mi s-a întors karma sau poate că mă plictisesc în locul ăsta. Nu prea am cum să ies. Oricum nici tu n-ai cum să vii. Vreau să retrăiesc perioada când ne-am îmbolnăvit amândouă și stăteam la tine. Nu vreau asta. Mi-e frică. (Tușește) Știu că nu vrei să mai auzi de mine, dar ar trebui să știi și tu că m-am gândit la tine și că îmi pare rău.
EVA: Îți scriu mesajul ăsta pentru că am început cumva să te înțeleg zilele astea și cumva ajung să-ți dau dreptate și pe de altă parte să nu mă mai suport. Simt că-mi schimb principiile, că devin altă persoană. Nu pot să mai văd sau aud nimic din ce are legătură cu tine, poate nu mai am empatie, nu știu. (Pauză) Ori te înțeleg, ori încerc să devin ca tine, să fiu tu, să funcționez și să gândesc ca tine ca să te pot înțelege. Un fel de mirroring dar da, ai dreptate și eu încep să mă satur de termeni de genul, nici eu nu mai cred în label-uri.. Și-mi pare super rău că n-am ieșit cu tine în oraș când a fost cazul.
Știi, am fost la o cafenea foarte drăguță și am băut un matcha pentru prima dată. A avut gust de pește și m-am gândit cum ție îți place foarte mult peștele și cum era așa green aesthetic cum e în camera ta plină de plante și cum ai fi băut cu super poftă. (Pauză)
Îmi pare super rău că nu pot să te vizitez. Nu vreau să mă gândesc că ți se poate întâmpla ceva rău, în același timp mă enervează și sunt furioasă pe cât de inconștientă ai putut să fii... și-mi vine să-mi dau și mie dreptate. Urăsc cine sunt acum și ce fac și nu înțeleg cum poți tu să trăiești cu tine așa - cum poți să înșeli un om?
Nici nu știu ce mai e ăla consent - dacă a fost consent sau nu la mijloc, nu m-ai ajutat să înțeleg. M-ai făcut să mă simt vinovată pentru că m-ai înșelat, pentru că tu poate chiar ai făcut ceva sau ți s-a făcut ceva, ce nu voiai de fapt să se întâmple... cred că ce vreau să zic de fapt și nu știu cum e că mi-e dor de tine și că în același timp nu vreau să te mai văd.
Nu pot să te mai văd și nu vreau să mă simt egoistă că nu poate să-mi mai pese de problema ta acum.
Și-mi vine să te cert - să-ți amintesc de toți oamenii de vârsta noastră care au pățit la fel de rău sau poate și mai rău. Dacă ești tânără, asta nu te face invincibilă. (Pauză)
(Tastează, șterge apoi rescrie)
Știi ce fac acum? Mi-am luat tinder. am vorbit acolo cu o groază de băieți. Încerc să caut pe cineva care să fie cu mine așa cum am fost eu cu tine. Și eu să fiu cu el așa cum erai tu cu mine. Ca să înțeleg. (Pauză) Dar nici măcar n-am îndrăznit să fac ceva cu ei, pentru că în capul meu, deși da, e doar capul meu, tu încă exiști. Și noi două suntem împreună, și eu încă am dreptul să fiu supărată. (Pauză) A fost foarte drăguț din partea ta să mă chemi tot timpul în oraș, să pară că te gândești la mine, de fapt sigur te distrai mai mult și mai tare în absența mea și în absența stresului meu legat de măști, șervețele, dezinfectant. Poate ți-am răpit o parte din distracție, dar și tu mi-ai răpit mie o parte din tot ce eram.
Știi când ai zis că sunt prima persoană de care ți-a plăcut pe bune? A fost adevărat sau nu, eu te-am crezut. Acum tu o să fii ultima de care mi-a plăcut pe bune. Îmi pare rău că ești în situația asta, aș vrea să-mi fac griji despre tine dar pur și simplu simt că subiectul "noi" nu mai poate fi deschis nici dacă vreau. Tot corpul meu îmi interzice... Nu vreau să crezi că nu-mi pasă, nu mă bucură deloc să aud că ești așa, nu vreau să mă înțelegi greșit. Dar nu vreau să mă simt egoistă pentru că nu mai poate să-mi pese. Știu că nu sunt.
(Pauză) O să fii bine. Nu vreau să te mai văd. (Șterge "nu vreau să te mai văd")
Eva apasă SEND
(you can no longer send mess to this person)
(sună)
(telefonul nu sună.)